Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

umblet fără tălpi

1 min lectură·
Mediu
drumuri pe care merg fără lumină munți de ceață
îi urc lent imaginându-mi că sunt pe vârful unei morți
mă liniștește doar chemarea ploii
și umbletul acesta verde
pe spatele oamenilor sălbăticiți prea devreme
îi plivesc de buruieni caut o troiță mă închin
tu nu ești așa strivit de norii sulfurii
încât să uiți liniștea cavernei
deschid cărări să treci dincolo de peretele muntos
în urma mea rămâne focul
adun un pumn de cenușă aleg cu grijă mirosurile
să pot duce mai departe amprentele conice ale celorlalți
zidul își rotește la nesfârșit spiritele
încerc un timp să te apăr de viperă o ascund în stern
o hrănesc din laptele mamei
așa amuțită descânt casa înaintea ochilor tăi cruzi
054.809
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
118
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “umblet fără tălpi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1738143/umblet-fara-talpi

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adela-settiASAdela Setti
un sacrificiu de sine cu atât mai nobil, cu cât nu se justifică prin celălalt.
Adela
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Da, niciun sacrificiu de sine nu necesită justificare, indifrent de \"tine\" sau \"celălalt\". Mulțumesc pentru însemn.

Ela
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Ela,
sunt de/in acord, frumos vers: așa amuțită descânt casa înaintea ochilor tăi cruzi.
cu prietenie,
p.parvescu
0
@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
Sentimentele, starea de spirit care ni se transmite prin această poezie, sunt redate prin intermediul eului liric. Personaj încărcat cu multă dragoste păstrînd în sine loc pentru alții, fie că oameni, fie că îngeri, fie că vipere.
Toate pentru a salva alte suflete suave, întru a cultiva alte personalități, a-i îndruma prin munți, foc, fiare spre noua casă deși calea se întinde către ceea ce ce nu poate fi rostit, nedeslușită imagine cuprinde necunoscutul.
Ceea ce mi se pare cel mai interesant este că eul liric merge fără lumină, fără grabă, neîncercat de temeri \"pe vîrful morții\". Articularea acestui moment are la bază niște trăiri dramatice ce au determinat eroul să pornească la drum asemeni unui copil însetat de cunoaștere și el nu aleargă prin lume după ceva anume ci pășește fără urmă rănit doar de trecerea timpului auzindu-și uneori ecourile sufletului.

Cu drag,
Ecaterina
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Petruț, ochii cruzi privesc cel mai lucid realitățile trăite și netrăibile. Mulțumesc.

Ecaterina, indiferent sub ce formă se manifeste sufletul și câtă lumină sau întuneric îl ghidează, pe \"vârful morții\" tot va păși. Esențial este ce încercare se întipărește în el. Mulțumesc.

Ela
0