Poezie

portret în tușe de roz

1 min lectură·6 februarie 2006

Mediu

are ochii mirați poartă cumva rozul

ca pe o ancoră în zile

să nu se piardă

dincolo de limita înaltă a unei iubiri

numără tăcerile filă cu filă

și nu știe de ce nu găsește seara

același înger pentru copil

când scrie se pierde pe sine

într-o cerneală mov

se plimbă prin versuri

cu lentoarea unei dimineți de noiembrie

numai dumnezeu înțelege verdele ei apă

adâncit de singurătate

printre liane și umbre

îi este atât de teamă să nu alunece

spre sâmbăta orbilor

încât privește lumina direct în ochi

și îi spune răspicat versuri din psalmi

amintind bărbatului să alunge întunericul

023.478

Despre aceasta lucrare

Autor: Ela Victoria Luca
Tip: Poezie
Cuvinte: 101
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “portret în tușe de roz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/164347/portret-in-tuse-de-roz

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

PM Petre Moldoveanu✓7 feb. 2006

Despre \"lumina direct în ochi\" aș putea spune că seamănă cu un flash de memorie sau cu faza farurilor noaptea sau cu momentul când vine un milițian și vă prinde noaptea pe o bancă în parc: Halt! Corect că \"numai dumnezeu înțelege\" ce ai vrut să scrii aici, atâtea culori, roz, verde - la combinația asta orice bărbat ar închide ochii (și ar pleca de tot de aici), ca mine acum. Dar dacă e și puțin mov...

EL Ela Victoria Luca✓7 feb. 2006

cumva roz-mov-verde-și despre culori, mai bine să tăcem uneori.

$\"Image$