Prea târziu

Lasa-ti acasa parfumul, dar nu-ti lasa niciodata \"rasul de copil\". Trebuie sa te insoteasca peste tot, si acolo unde innoptezi chiar daca \"e doar un joc de oameni/ îmbrăcați în pagini iernate\", iar teii, nu se vor mai mira. Poate s-au obisnuit. E pacat sa-i privezi :)

Un mic semn, dovada ca am inteles leganarea din decembrie.
Drum bun!

Îți mulțumesc pentru că neștiindu-mă de aproape, mă știi dinspre leagănul parfumului și dinspre râsul acela de tine încă neauzit. Voi lua măcar jumătate cu mine, fiindcă altfel ce ar mai fi de spus? Mă bucură mâinele, cumva.
Și drumurile, da, mereu îmi aduc aminte de sensuri.

Ela

îți spun iubite mâine nu vei avea trup
acolo unde se termină jocul cu oameni
îmbrăcați în inghețate uitări
începe fântâna

înțelegi,voi lua cu mine râsul de copil
pe spatele teilor mângâiati
astă vară

cel ce rămane pe mal,
păstreaza piatra

nu te-ncrunta vei fi sprijinit de lacima
ca de o biserică albă
și nu te aștepta să mă regăsești
legănată-n decembrie
înainte de a te naște sortit.

Ai ajuns cu bine?

Iarna e întotdeauna prea târziu... Toate lucrurile s-au spus deja, căci e ultimul anotimp. Iarna, anotimp grav, e frumoasă deoarece nu iartă niciodată, severă, privită din urmă, când nu mai e nici un vis care să ne găsească.