Trup înnorat

\"timpul în care am adomit ploaia
mi-a curs printre brațe ca un trup de bărbat
dezmierdat în orele reci


aproape iubind îmi amintesc de o zbatere
când nu mai aveam ochi și rătăceam
într-un firesc punct cardinal
fără pământ\"
Asa precum numai un bărbat care iubește mult o femeie și precum un bărbat care urăște mult o femeie poate să vadă adânc greșelile ei;
Zbateri de gând si sentimente în stilul actualei vieți a complexității...

Mulțumesc pentru trecerea prin punctele cardinale, mi-am dat seama că uitasem un r chiar în primul vers de tine citat, și asta m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva adormirea între zbateri nu cumva însingurează mai mult ceea ce sunt de ceea ce îmi amintesc că aș putea fi. Și, e nedrept de simplu, \"bărbații și femeile se iubesc din totdeauna, bărbații și femeile se urăsc din totdeauna\", eu aleg însă respirațiile ample, acolo unde este îndeajuns loc pentru fiecare.

Ela

ora in care ai adormit ploaia
i-a curs printre brate
ca un trup de luna
aproape va imaginez la marginea piramidei
in treimea ochi
fara pamant
nori infasati in vocale adanci

(poate...)

Ceea ce eu îmi imaginez pornind de la un crâmpei ori poate de la un rând citit ia uneori chipul unor ore sau brațe, alteori mă joc precum în copilărie cu formele pe care le iau norii. Azi, acolo, pe cer, doi nori păreau că ar fi un bărbat și o femeie aproape îmbrățișându-se, tare faină imaginea, păcat că nu am putut fotografia, însă măcar am redat în vers cât-de-cât. Mulțumesc, piramida e în mine.

Ela