Poezie
azi nu culegem struguri, doar iubim
1 min lectură·
Mediu
o zi creponată din care facem boabe de struguri
savoarea lor și mirosul intens
captează orice copilărie, ne adună, ne limpezește
până când nu mai îndrăznim să facem niciun rău
cruzimea rămâne celor fără pietre în buzunar
fără lipici pe degete, din ea se vor naște
- începând cu mâine, nu azi, niciodată azi -
forme cuminți de regrete, covrigii cu sare
din care mușcăm doar pentru a simți setea
este doar o așteptare sub limbă, o așteptare a ceva
neclar, care umple întâi gura, miezul fragil al inimii
și pe marginea ei mici cristale de nostalgie
un dor, un carusel din parc, pustiu sub ploaie
ochii noștri l-au urnit, sau toamna
în caruselul ăsta nu mai urcăm, vertijul și pierderea
visul străin mai aproape de soarele blând de pe țărm
lumina lui nu seamănă cu lumina asta a orașelor
izbită de asfalt, nici cu irizațiile ei
scurse pe frunze, pe degete când culegem struguri
ne rotim, căutăm întruna cu amărăciune
dragostea, sâmburele însorit al fiecărei dimineți
047.381
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “azi nu culegem struguri, doar iubim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13957810/azi-nu-culegem-struguri-doar-iubimComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGtare faină imaginea nașterii acelor urme de regrete, a covrigilor sărați din care se mușcă doar spre a se simți setea... pe mine mă fascinează mereu ceea ce imaginează și creează ființa sub acele simple aspecte ale trecerii. Culesul strugurilor și... așteptarea de sub limbă, căutare, eterna căutare de dragoste, soare... Să fie zeama strugurilor de vină? :). Sau așteptarea acelui nesosit \"mâine\" ?
alex
alex
0
MBUite aici câteva versuri frumoase, în același timp usturătoare:
cruzimea rămâne celor fără pietre în buzunar
fără lipici pe degete, din ea se vor naște
- începând cu mâine, nu azi, niciodată azi -
forme cuminți de regrete
E prezent un sentiment de amărăciune, de regret și dor de copilărie, și e de înțeles să fie așa.
Mihaela
cruzimea rămâne celor fără pietre în buzunar
fără lipici pe degete, din ea se vor naște
- începând cu mâine, nu azi, niciodată azi -
forme cuminți de regrete
E prezent un sentiment de amărăciune, de regret și dor de copilărie, și e de înțeles să fie așa.
Mihaela
0
ELOtilia, cam asa este, sunt momente in viata mustoase si savuroase, chiar daca uneori in cautarea lor neincetata simtim si amarul. Si nostalgiile, cat de vii sunt, ce bine ca sunt.
Alex, muscatura aceea din covrigul sarat (forma cuminte de regret) este cu atat mai apriga cu cat simti setea mai abitir. Setea de viata, de un maine care se inradacineaza in trecut-prezentul bine ingrijit. Si mustul, immm...
Mihaela, apai e si usturator culesul de zile-struguri, truda, cruzimea pe care o infruntam pentru a ajunge la rod, orice sens ar avea acestea toate. Dorul este si el, dupa ceva pierdut, avut candva, o copilarie a oricarei experiente.
multumesc voua,
ela
Alex, muscatura aceea din covrigul sarat (forma cuminte de regret) este cu atat mai apriga cu cat simti setea mai abitir. Setea de viata, de un maine care se inradacineaza in trecut-prezentul bine ingrijit. Si mustul, immm...
Mihaela, apai e si usturator culesul de zile-struguri, truda, cruzimea pe care o infruntam pentru a ajunge la rod, orice sens ar avea acestea toate. Dorul este si el, dupa ceva pierdut, avut candva, o copilarie a oricarei experiente.
multumesc voua,
ela
0
din păcate, rămân nostalgiile, ca niște cristale, atât de limpezi și ele.
foarte delicat poemul tău.
te regăsești, ca și în celelalte ale tale.
dar, acesta m-a atins.
Ottilia