O viață între pagini

sunt doar pereți albi mihai nu are rost să privim
cum intră serul prin vinețiu mai lasă-ți ochii vii
lumea are venele încă netăiate
și azi mai curge lumină

te așteaptă în copou o învățătură de umblet
copiii fac un șotron din zile și
îți desenează chipul în roșu ca într-o fișă de viață

ai încă o carte de scris nu e nevoie de ultima corectură
spiritul își rostește vestirea în fiecare literă
nu știu la ce pagină va fi antologia zilei de astăzi
domnul va așterne în ea

aici trăiește poetul ce scrie în biserici
pentru ca fiecare om să primească
la intrare
un înger cu ceas auriu

e timp pentru încă mulți pași violet bătrâne prieten
tu care te miri și
plângi o simplă apariție în prag

fiecare chip îți vorbește prin vitralii și nu uiți
niciodată nu uiți să îi săruți fruntea
la plecare