Eduard Rosentzveig

Mahmoud,
Mulțumesc pentru că ești atent și sincer, e frumoasa varianta propusa de tine, de fapt m-ai ajutat sa imi clarific o imagine din copilarie care ma urmareste de mult...era important sa o surprind nu doar ca stare emotionala, vezi... ninsorile astea sunt din ce in ce mai rare...ca si amintirile pe care, grabindu-ne sa le intelegem...nu stiu daca mai avem ocazia sa le accesam a doua oara...
Sa ai parte de ninsori frumoase
Ed

Salut Cristina și mulțumiri de sugestia care dovedeste atentie, spirit analitic, placere pentru situatiile clare. Imaginea o vreau insa linistita doar in aparenta. Daca as transforma verbul in adjectiv, succesiunea acțiunilor nu ar mai conta. S-ar intampla acum. Eu vreau sa introduc insa un raport de cauzalitate, si nu stiu cum sa fac asta altfel decat printr-un mic contrast temporal. Te mai astept.

Sonora si umeda imagine. Daca as fi un bun fotograf as strecura aici un macro. Mai citim!

tare!! astept urmatoarea pagina a jurnalului, poate si instantanee, si apropos de asta multumesc de lupul frumos, Sandra, nu am gasit pana acum ocazia.

Multumesc de lupul frumos, Sandra.
Privesc poza trimisa acum ceva vreme, mai ales atunci cand am timp de oglinzi si imi justific astfel refuzul de a fi \"internat\" la gradina zoologica... Nu am gasit pana acum ocazia sa iti multumesc.

Frumos realizata regresia in copilarie, sugestii specifice flash-back-ului cinematografic, un balans hipnotic acum-atunci dezechilibrat in ultimul vers de imperfectul \"statea\" (stătea ostenit cu părul alb și c-o piatră mare în mână) pe care eu il simt mai degraba \"stă\", pentru a-i reda poemului discursivitatea.
Fain poem, alaturi de excelentul Tagore.
Eduard Rosentzveig

iti multumesc pentru apreciere, si sper sa ne cunoastem daca vom avea cum, cu ocazia vreunui eveniment literar in Botosani sau aiurea, oricum in carne si litere

Un plus de nefolositoare tristete ma invaluie afland despre regretul dumneavoastra de a avea un talent ingropat in gradina dialogurilor poetice, si doar stiti ca unde nu te poti supara daca piersicii iti dau doar piersici, te poti bucura ca iti dau iepuri albastri...
Ganditi-va ca nu-i musai sa va faceti inteleasa pe comm-uri, pentru a comunica in final ceva, precum nu-i obligatoriu sa ramai filosof daca taci, chiar daca tacerea are intr-adevar calitati terapeutice.
Va multumesc pentru aprecierile dumneavoastra si pentru urari, imi sunt de folos si ma bucura.

A cobora poezia din iatac nu inseamna a trece de la nefiinta la fiinta, ci de la fiintare la fiinta, nu spre lauda muzei, ci a omului, oricate tate ar avea,iar omul poate fi deopotriva grav sau usuratic toate sub semnul poeticii personale.

Ceea ce semnalez prin acest articol este o real,inclusiv revolta din ton, nicidecum o interpretare menita sa faca valuri in paharul cu apa salcie a univeristatilor de la mare, realitate pe care intelegand-o din exterior, nu toata lumea o accepta (descriptiv si actional), de aici si nevoia presupunerii unor ipotetice exagerari, victimizari, etc.
Meritocratia nu este deocamdata o forma de guvernare universitara,iar contraexemplele le numaram pe degete.
Ce-ati spune daca universitarul cu un astfel de comportament este si rector si co-proprietar al \"Institutiei\" respective si daca studentele fac coada in curtea universitatii iarna, asteptandu-l pe profesor sa le examineze...si sa le faca sa se simta onorate. Dintre aceste persoane, cate credeti ca sunt blonde...cate sunt picate pentru ca vin din Republica Moldova si arata prea bine, si cate sunt parasutate din Utopia numita Invatamant Superior Romanesc?

poezia nu poate fi scrisă din perfecțiune
așa cum un strungar ar putea face
o bucșă cu ochii închiși sau
un filet melc gândindu-se aiurea
la femeia de acasă, înșurubată în grijile zilei

Se ia cercul si se face inima. Si daca nu vrea, se cauta alta conventie.