Poezie
Rănile mele
1 min lectură·
Mediu
Singura dovadă c-am fost om și că am iubit sunt rănile mele.
Nimeni, nimic, niciodată nu mi le va lua, ele sunt tot ceea ce mi-a rămas nerevendicat, devenite prin suferință intangibile. Tot ce mai întârzie sfârșirea lumii noastre din Amintire e un câmp de maci, răni iubite, și veșnicia sătenilor ce mor spărgînd semințe la poartă.
01306
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Rosentzveig
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 2
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Rosentzveig. “Rănile mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-rosentzveig/poezie/14193771/ranile-meleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKEKErika Eugenia Keller✓Din punctul meu de vedere, textul dumneavoastră are mai mult aerul unor gânduri meditative decât al unei poezii, însă tocmai această densitate reflexivă îi conferă un ton aparte. Ideea rănilor ca dovadă a iubirii și apoi imaginea satului surprins în gesturi mărunte se întâlnesc într-un contrast interesant, care invită la reflecție.
0