Poezie
Gene de ninsoare
1 min lectură·
Mediu
Părea că ești iubita mea cu gene de ninsoare
iar eu să-nvii cîntam tuflit pe jilțul floribund,
nerăbdător eram să-ți picur soare-n brațe,
vezi, de-asta te îmbrățișam rotund.
Era ceva demult uitat, mirosul meu la tine-n păr,
iar vocea mă trăda fecund;
pîndeam cum vorba ta de filigran și sare
prin receptor tărăgăna un "gînd la gînd".
Da-n pieptul meu, știind că n-ai să vii curînd,
nimic nu bate acum, nimic nu doare.
Mă suni și-mi spui că nu mai simți nimic,
iar eu mă scutur de ninsoare,
și plec spre Oana, cea cu sîni trandafirii.
Ce bine e că nu îmi vii, ce bine e că nu e soare!
002.423
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Rosentzveig
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Rosentzveig. “Gene de ninsoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-rosentzveig/poezie/14120675/gene-de-ninsoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.