În creștetul capului îi crescu un cristal crocant
Și treptat el era din ce in ce mai crud.
Verdele îl durea precum crima orgoliului său
Și putea să se înece în gol, dar cristalul îl
Oceane de șoapte șovăielnice
Topite pe buze învinețite
Închid în sfere sângerii lumea
Din inima căreia izvorăsc neîncetat spini.
Pe cărări de fluturi morți
Adieri sacadate îmi poartă
M-am oprit. Undeva pe muchie.
Golul din jur mă invita la tango,
Dar eu eram prea atent să mă uit prin el
În timp ce muchia se îngusta încontinuu.
M-am văzut intr-un final,
Privind în adâncul
Prin lumina difuză, nimfe obsesive
În dansuri dionisiace, aduc omagiu
Unui suflet blamat, unei minți parșive
Ce țipă obosita, înnăbușită, sublim carnagiu.
Râzând nevrotic, pășește pe arcușul
Prin vechiul cimitir
În care parcă ieri
Viața se juca cu noi
Și noi râdeam de ea
Alergând printre cruci,
Astăzi soarele scaldă pământul
Și tăcerea iți șoptește discret
Că viața nu mai are ce
Totul a conspirat cu verdeața zilei de azi,
Pe cer bule pline cu zâmbete mă amețesc și
Pas cu pas asfaltul chicotește, dar
De mâine am să zbor atârnând de nori.
Absențe grăbite mă calcă-n
Formele s-au aglomerat, abolite din haos
Scrise cu sânge în păcat, pierdute,
Înveninând o idila pură, o minte putrezind,
Condamnate uitării, ca o ultimă flacără
Pe care întunericul o înghite fără
Pe fața galbenă, picături înghețate;
Înauntru întunericul omoară fluturi imaculați,
Iar sunetul inimii, răsuflarea astenică
A unui animal muribund.
\"-Un minut...\" și viața se topește în
Bucăți din suflet
Se preling pe obraz
Și se pierd în întuneric,
Þipete agonizante izvorăsc
Rătăcindu-se in durere,
Ca un templu părăsit
Trupul tremură epileptic,
Răsuflarea stinsă, de animal
Am murit odată cu nașterea universului
Și atunci viața s-a caramelizat cu nimicul
Totul s-a cutremurat până la neființă
Și s-a topit ca roua pe sufletul frânt
-o omidă moartă, pe jumătate
Amorțit și sugrumat subtil de intuneric
Mă pierd treptat și țip isteric;
Un sunet mut prin mine se propagă
...e sufletul meu înghețat ce mă reneagă.
Spre el-mi-ndrept
Perdeaua albă, giulgiu putrezit
Mângâie fața-mi înghețată
Orbit, cu ochii însângerați, caut
Suava lumină , ce mă ucide
De sus , un nor înflorind a mucegai
Zâmbește șters: te doare?
Durere?
Dincolo de tumultul ceasului
Între secundele înghetate,
Acum se sfâșie lumea
Fărămițată în clepsidra spartă,
Iar o ultimă lumină fadă deschide ușa.
Pleoapele ceruite de gol
Se-ngroapă-n
Toate luminile
Reci,jucau diabolic un dans haotic
În valuri de căldură, fecunde transcenderi
Nășteau vibrații violete, cu țipete asurzitoare
Dorințe aprige , efervescent se-mbină
Din băi de
