Poezie
Ultimul răspuns
Lumea încătușată de semnul întrebării...
1 min lectură·
Mediu
Toate luminile
Reci,jucau diabolic un dans haotic
În valuri de căldură, fecunde transcenderi
Nășteau vibrații violete, cu țipete asurzitoare
Dorințe aprige , efervescent se-mbină
Din băi de foc, absurd se naște...ce?
Aceleași umbre
Grele, îl prind în jocul lor de putrezite visuri
Cu flori, cu cer albastru și iubite tandre
Înnebunit îngenunchează
Pe campuri roz și fericit culege roze,
Dar lumea lui era doar gri, și a văzut...ce?
Alte flăcări
Celeste, îl ard în adâncurile mării
Cerul e acum sub el, de nevăzut
Acum e gri în jur, ba nu, e negru
Și spinii cresc, îl sfâșie neîncetat,
Demonice adancuri acum omoară...ce?
Nici un întuneric
Nimic, acum îi ocroteste cenușa stinsă
Din nou cuvinte, îl surzesc
Și amuțit se aruncă-n toate
Cu ochii scoși, se uită-n haos
Și vede totul, vede nimic, vede...ce?
033.384
0
\"Cerul e acum sub el, de nevăzut\" mi-a amintit de un vis care m-a facut sa ma intreb ce este deasupra cerului si cum e sa privesti in jos ca sa il vezi.
imagini cu unghii care se infig in orbite. si dupa raspuns.. ce?
(zambind sters)