Poezii

În creștetul capului îi crescu un cristal crocant Și treptat el era din ce in ce mai crud. Verdele îl durea precum crima orgoliului său Și putea să se înece în gol, dar cristalul îl

Oceane de șoapte șovăielnice Topite pe buze învinețite Închid în sfere sângerii lumea Din inima căreia izvorăsc neîncetat spini. Pe cărări de fluturi morți Adieri sacadate îmi poartă

M-am oprit. Undeva pe muchie. Golul din jur mă invita la tango, Dar eu eram prea atent să mă uit prin el În timp ce muchia se îngusta încontinuu. M-am văzut intr-un final, Privind în adâncul

Prin lumina difuză, nimfe obsesive În dansuri dionisiace, aduc omagiu Unui suflet blamat, unei minți parșive Ce țipă obosita, înnăbușită, sublim carnagiu. Râzând nevrotic, pășește pe arcușul

Prin vechiul cimitir În care parcă ieri Viața se juca cu noi Și noi râdeam de ea Alergând printre cruci, Astăzi soarele scaldă pământul Și tăcerea iți șoptește discret Că viața nu mai are ce

Totul a conspirat cu verdeața zilei de azi, Pe cer bule pline cu zâmbete mă amețesc și Pas cu pas asfaltul chicotește, dar De mâine am să zbor atârnând de nori. Absențe grăbite mă calcă-n

Formele s-au aglomerat, abolite din haos Scrise cu sânge în păcat, pierdute, Înveninând o idila pură, o minte putrezind, Condamnate uitării, ca o ultimă flacără Pe care întunericul o înghite fără

Pe fața galbenă, picături înghețate; Înauntru întunericul omoară fluturi imaculați, Iar sunetul inimii, răsuflarea astenică A unui animal muribund. \"-Un minut...\" și viața se topește în

Bucăți din suflet Se preling pe obraz Și se pierd în întuneric, Þipete agonizante izvorăsc Rătăcindu-se in durere, Ca un templu părăsit Trupul tremură epileptic, Răsuflarea stinsă, de animal

Am murit odată cu nașterea universului Și atunci viața s-a caramelizat cu nimicul Totul s-a cutremurat până la neființă Și s-a topit ca roua pe sufletul frânt -o omidă moartă, pe jumătate

Amorțit și sugrumat subtil de intuneric Mă pierd treptat și țip isteric; Un sunet mut prin mine se propagă ...e sufletul meu înghețat ce mă reneagă. Spre el-mi-ndrept

Perdeaua albă, giulgiu putrezit Mângâie fața-mi înghețată Orbit, cu ochii însângerați, caut Suava lumină , ce mă ucide De sus , un nor înflorind a mucegai Zâmbește șters: te doare? Durere?

Dincolo de tumultul ceasului Între secundele înghetate, Acum se sfâșie lumea Fărămițată în clepsidra spartă, Iar o ultimă lumină fadă deschide ușa. Pleoapele ceruite de gol Se-ngroapă-n

Toate luminile Reci,jucau diabolic un dans haotic În valuri de căldură, fecunde transcenderi Nășteau vibrații violete, cu țipete asurzitoare Dorințe aprige , efervescent se-mbină Din băi de