Poezie

Ecoul tăcerii

gandire limitata...

1 min lectură·24 februarie 2006

Mediu

Totul a conspirat cu verdeața zilei de azi,

Pe cer bule pline cu zâmbete mă amețesc și

Pas cu pas asfaltul chicotește, dar

De mâine am să zbor atârnând de nori.

Absențe grăbite mă calcă-n picioare,

Ele nu au timp de mine, eu abia le văd;

Și alerg în nonsens printre firele tale de păr

Căci m-am topit prea des în umbra ta.

Un stârv pustiu plânge la absența corbilor

Și îi ofer lacrima mea să se învelească;

Decorul de carton s-a colorat în Beethoven

Și m-am trezit singur pe bancă.

Soarele-mi oferă stele-n dar, cu ce folos?

Căci acum nu mai am cui să i le pun în păr.

Uită-te-n urechea-mi verde să-mi vezi gândurile

Jucându-se neîncetat cu mine.

Unul singur se ascunde în întuneric

Un vis neîmplinit cu crini funebri

Pierdut în crăpăturile crucii făurite

De toti oamenii ce-au lipsit din marea lui.

Răzleț, am lăsat totul să cânte

Și mi-am urmat ecoul neființei

Sperând să mă ducă dincolo de cuvinte

Unde aceste versuri sunt trandafiri.

002.464

Eduard Deaconu. “Ecoul tăcerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-deaconu/poezie/167613/ecoul-tacerii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.