Poezie
Profanare
In cautarea linistii, pe pamantul proaspat al noului mormant stingher
1 min lectură·
Mediu
Amorțit și sugrumat subtil de intuneric
Mă pierd treptat și țip isteric;
Un sunet mut prin mine se propagă
...e sufletul meu înghețat ce mă reneagă.
Spre el-mi-ndrept privirea-nlăcrimată
Și-ncerc să îl privesc cum o făceam odată,
Dar noaptea rece mă trântește la pământ
Și văd doar groapa unui nou mormânt.
Golit de vise și lipsit de orice sens
Mă-nec in lacrimi, in vidul dens;
O umbră palidă mă-nbrățișează,
E doar pământul ce deasupra mea veghează.
O ultimă suflare răstignită mișelește
Pe-acorduri de vioară-ndurerată se topește,
Destin obscur se pierde-n neantul conștiinței.
Nimicul triumfează, apoteoză a neființei.
002.588
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Deaconu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Deaconu. “Profanare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-deaconu/poezie/153998/profanareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.