Eduard Deaconu

N-am sa incerc sa-ti explic ... \"e o onoare in a nu fi inteles\"...o onoare pentru propriul suflet. si, multumesc din nou pt comentariu.

Nu suport oamenii ce se complica intotdeauna, dar nu mai mult decat pe cei ce simplifica tot ceea ce e complicat. Iti multumesc pentru comentariu, poezia mea e la fel ca mine...pt ca e \"eu\" ... complicat, ametitor, schimbator, arogant, si neapsator...eu nu sunt poet...

certitudinile sunt incertitudinile cele mai mari, in universul pe care ni-l cream...certitudinile ne tin in viata, si atunci cand suntem pustiiti , si lipsiti de certitudini, toate incertitudinile devin singura noastra certitudine....imi place poezia ta, m-am regasit si eu prin ea

Uneori, iubirea se pierde ca un ecou....iar nemurirea devine de neinteles...si nimic nu se deschide....concluzia e ca imi place poezia...

Nu exista un adevar, ci fiecare suflet e un adevar, dar am uitat sa ne uitam intai in noi, ca sa vedem lumea in care traim cu adevarat, si ne limitam la lumea dinafara noastra blamand-o pentru propriile noastre minciuni, iar orice adevar din afara noastr e ca o frunza proaspta rupta dintr-un copac, ce se usuca in scurt timp, pentru ca seva e in noi, totul izvoraste dinauntrul nostru...ne instrainam de ceea ce e mai important

E prima mea poezie postata, si probabil singura, pt ca sincer nu pot stapani cuvantul asa cum mi-as dori. Multumesc pt critica. Raspunsurile mele, sau mai bine zis raspunsul meu nu se afla intre \"da\" si \"nu\" ci undeva sub ele, in iadul constiintei, pt ca de fapt , pt mine ? nu cauta un raspuns, ci evoca viziunea mea asupra cunoasterii noastre , nu a lumii.