Ecaterina Ștefan
Verificat@ecaterina-stefan
„”noaptea cerul e gol/ din felinare ninge””
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru…
cuvinte transformate-n iluzii, ducînd obsesiv la acea tumoră alături de bărbatul fad. o ipostază interesantă, știind că antidotul ar fi luciditatea. întrepătrundere a ființelor prin privire, la mijloc - focul simbolic. nevoia de debarasare, singurătate (de altfel imposibilă) și mai ales eliberare. contopire cu pămîntul, simțirea greutăților, a urmelor imprimate în trup.
am simțit și eu febra/tensiunea de aici, citind.
Pe textul:
„Febră" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„acum dormi, dormi" de dan mihuț
Recomandato trecere sumbră cu ochii închiși prin trecutul în continuă mișcare. aer de antichitate și ideea originală cum că după deces omul nu mai are o vîrstă, anii nu se mai numără. transcederea prin privire, prin respirație și cer într-un spațiu cu aer sălbatic, undeva la mijloc. iluzia că viața martirizează timpul, coase versul de cer, adună durerea lui pentru a descărca suflete. traseu zadarnic. apare or se deduce un gînd/idee care contrazice cursul firesc, aduce frămîntarea. de aici și toată agonia poemului.
Pe textul:
„Fish" de Vasile Mihalache
RecomandatGheorghe, dincolo de gînd poate fi simțirea. dar în poezie cred că e musai revărsarea dintr-una în alta. ca un flux care-și cunoaște mereu și refluxul. cît e de viabil, timpul va zice.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„Port curajul" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„și îngerii mor" de Teodor Dume
Pe textul:
„la-nceput a fost o pocnitura din degete" de Ion Nimerencu
vorbesc despre frecvența utilizării acestei expresii în literatură. da, în context întotdeauna are conotații specifice, în dependență de ce a vrut să exprime autorul.
pulsul inimii și tremurul mîinilor este legat de emoțiile pe care mi le transmite poezia și sunt foarte comune atîta timp cît fac parte din imaginea de ansamblu, de inocența poemului. eu n-am spus că sunt lucruri aparte. rog să nu continuăm această discuție respectînd creația autoarei. eu nu mai revin la acest text.
Pe textul:
„/ mai mult decât /" de Cora Gabriela Fariseu
Pe textul:
„/ mai mult decât /" de Cora Gabriela Fariseu
da, se-ntîmplă uneori cîte puțin de toate însă spatele drept și pasul înainte salvează adesea.
Pe textul:
„cascade" de Camelia Silea
Pe textul:
„somnul de veci" de Vasile Munteanu
Petruț, făcînd abstracție de faptul că jumătate din comentariul tău e constituit din felicitări și urări de bine, da, ai remarcat totuși acel echilibru fragil care poartă cumva curajul însă care face parte dintr-un contrast în context.
Mihai, serios? măcar de \"ar fi\".
Ramona (ultimul din off), era de fapt întinderea visului, nu a balustradei deși ai menționat nelimitarea lui.
Alexandru, foarte exact ai pătruns mesajul/sensurile textului. da, mai mult schițat decît proiectat.
Cătălin, îmi pare rău. scuze din partea mea pentru Aristorel și zîmbet pentru tine.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„Port curajul" de Ecaterina Ștefan
Teo, stări interiorizate zici. firește că da, altfel nu mai este emoția artistică. fereastra inimii salvează. ca o repirație prin luciditatea iernii.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„Ridic pleoapele, mușc iernile" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„moment zero" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„Imunitate scăzută" de Carmen Sorescu
văd ideea pronunțată de trecere a oamenilor sau greutățile lor prin propriul suflet, prin sînge. și cînd se adună prea mult, apare disperarea, punctul în care stai să cedezi. exact ca atunci cînd femeia poartă copilul în pîntec deși acolo, cred că-i o altă direcție decît înclină sensul unitar al aceste poezii. spargerea venelor proiectează gîndurile cititorilor asupra ideilor către care tinde ramificarea mesajului. ambiguitate deci. mai e și vechemența ascunsă în subconștient, în primele 2 strofe, în contrast cu resemnarea finalului, da, versul final mă îndeamnă la cugetare.
și un typo în ultima strofă.
Pe textul:
„nu-mi plac șinele pline de gloanțe cum nu-mi plac nici pânzele de păianjen" de Paul Gorban
Pe textul:
„somnul de veci" de Vasile Munteanu
contrast aparent între ceață care diluează imaginea, ca o liniște pastelată și zgomotele bruște născute în buciumul toamnei. iarăși raportul dintre achilozarea dinamicității și gimnastica răsăritului (prima strofă, ultimul vers ar fi fost mai bine fără \"la\", pentru ritm, nu că m-aș pricepe eu tare bine la poezia cu rimă, dar este evidentă stridența). la mijloc apreciez originalitatea colindelor din ploi și cu toate că viziunea generală spune că ploaia ar fi o descărcare/dezgolire, tu admiți reversul, într-o altă direcție a sensului desigur. o întunecare în final, favorizată de ceata corbilor care-mi imaginez eu cum ar putea acoperi cerul creînd atmosfera bacoviană. tristețea deprimantă deci.
Pe textul:
„Bacoviana [2]" de Vanghele Ion
Pe textul:
„Weekend cu foarfeca în mână" de Laura Șoltuzu
Pe textul:
„Licență pentru viață" de Marinescu Victor
Camelia, tu ai reușit aici să te apropii în mod incredibil de sensul interior al scriiturii sale. Lucruri pe care eu doar pot să le simt citind-o pe Daniela. Din respect și admirație atît pentru tine, cît și pentru autoarea cărții \"Insight\", las semn de suflet.
Pe textul:
„Insight sau alchimia sufletului" de heghedus camelia
Recomandat