EȘEcaterina Ștefan
Verificat@ecaterina-stefan
Constanța
„”noaptea cerul e gol/ din felinare ninge””
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
în expresia \"brusc deodată\" eu aș renunța la unul dintre cuvinte. oricare. fiindcă poartă cam același sens, desigur, dacă nu-i cu intenție de accentuare acolo.
cuvinte transformate-n iluzii, ducînd obsesiv la acea tumoră alături de bărbatul fad. o ipostază interesantă, știind că antidotul ar fi luciditatea. întrepătrundere a ființelor prin privire, la mijloc - focul simbolic. nevoia de debarasare, singurătate (de altfel imposibilă) și mai ales eliberare. contopire cu pămîntul, simțirea greutăților, a urmelor imprimate în trup.
am simțit și eu febra/tensiunea de aici, citind.
cuvinte transformate-n iluzii, ducînd obsesiv la acea tumoră alături de bărbatul fad. o ipostază interesantă, știind că antidotul ar fi luciditatea. întrepătrundere a ființelor prin privire, la mijloc - focul simbolic. nevoia de debarasare, singurătate (de altfel imposibilă) și mai ales eliberare. contopire cu pămîntul, simțirea greutăților, a urmelor imprimate în trup.
am simțit și eu febra/tensiunea de aici, citind.
Pe textul:
„Febră" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextprimul vers de aici mă duce cu gîndul la primul vers din textul anterior recomandat, cu toate că poemul tău ia o altă direcție. în prima strofă un traseu scurt prin imaginar or ideea a ceea ce ar fi putut să se întîmple. pînă la achilozare, duplicitarul iremediabil. rigola ceea ai încleiat-o exact acolo de unde începe textul să curgă firesc. strofa a doua e mai jucăușă, trecerea fină iarăși la voi doi prin poveste, prin reflexul din ochii mamei. apreciez transcederea atît de simplă și fluidă acolo, încărcătura personală. și cu cît privirea îmi alunecă mai înspre final, cu atît discursul devine mai captivant și concentrat. ultima strofă are un aer deosebit cu toate simbolurile adunate, răsuflarea răzbește pînă la mine. un spațiu/timp care ne apropie, simplețea trecerii prin oameni. atmosfera liniștitoare.
Pe textul:
„acum dormi, dormi" de dan mihuț
Recomandat0 suflu
Contextceva nu sună bine în secvența \"tren în triaj\", dar se compensează prin multitudinea imaginilor reușite și concentrarea limbajului artistic în discurs.
o trecere sumbră cu ochii închiși prin trecutul în continuă mișcare. aer de antichitate și ideea originală cum că după deces omul nu mai are o vîrstă, anii nu se mai numără. transcederea prin privire, prin respirație și cer într-un spațiu cu aer sălbatic, undeva la mijloc. iluzia că viața martirizează timpul, coase versul de cer, adună durerea lui pentru a descărca suflete. traseu zadarnic. apare or se deduce un gînd/idee care contrazice cursul firesc, aduce frămîntarea. de aici și toată agonia poemului.
o trecere sumbră cu ochii închiși prin trecutul în continuă mișcare. aer de antichitate și ideea originală cum că după deces omul nu mai are o vîrstă, anii nu se mai numără. transcederea prin privire, prin respirație și cer într-un spațiu cu aer sălbatic, undeva la mijloc. iluzia că viața martirizează timpul, coase versul de cer, adună durerea lui pentru a descărca suflete. traseu zadarnic. apare or se deduce un gînd/idee care contrazice cursul firesc, aduce frămîntarea. de aici și toată agonia poemului.
Pe textul:
„Fish" de Vasile Mihalache
Recomandat0 suflu
ContextRobert, pentru fiecare în parte este mai greu sau mai ușor de a descîlci ițele viețiimorții, de a simți limitele, de a atinge cu privirea capătul universului, în funcție de perspectiva care poate fi mai simplă sau mai complicată, or din ce unghi descoperă. da, linia palmei e un simbol al vieții.
Gheorghe, dincolo de gînd poate fi simțirea. dar în poezie cred că e musai revărsarea dintr-una în alta. ca un flux care-și cunoaște mereu și refluxul. cît e de viabil, timpul va zice.
vă mulțumesc.
Gheorghe, dincolo de gînd poate fi simțirea. dar în poezie cred că e musai revărsarea dintr-una în alta. ca un flux care-și cunoaște mereu și refluxul. cît e de viabil, timpul va zice.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„Port curajul" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contexte bine că într-o asemenea poezie de suflet mizezi pe comprimare. multe cuvinte sunt în zadar, mai ales cînd poți să trezești emoții cu doar cîteva. în mine a rămas imprimată ideea \"nu mai simt... albul din culoare\". anume pentru originalitate, profunzime și tristețea reprimată. pentru aroma finalului, citesc și tac. multe succese în continuare. să fii inspirat!
Pe textul:
„și îngerii mor" de Teodor Dume
0 suflu
Contextcred că este prea scurtă poezia ca să incluzi practc 50 procente titlu în conținut. desigur, observ și sugestivitatea finalul. nu știu la cît de ironic, însă cu siguranță imprevizibil.
Pe textul:
„la-nceput a fost o pocnitura din degete" de Ion Nimerencu
0 suflu
Contextnu înțeleg ce-mi reproșezi. nu am fost clară? sunt în drept să-mi expun părerea.
vorbesc despre frecvența utilizării acestei expresii în literatură. da, în context întotdeauna are conotații specifice, în dependență de ce a vrut să exprime autorul.
pulsul inimii și tremurul mîinilor este legat de emoțiile pe care mi le transmite poezia și sunt foarte comune atîta timp cît fac parte din imaginea de ansamblu, de inocența poemului. eu n-am spus că sunt lucruri aparte. rog să nu continuăm această discuție respectînd creația autoarei. eu nu mai revin la acest text.
vorbesc despre frecvența utilizării acestei expresii în literatură. da, în context întotdeauna are conotații specifice, în dependență de ce a vrut să exprime autorul.
pulsul inimii și tremurul mîinilor este legat de emoțiile pe care mi le transmite poezia și sunt foarte comune atîta timp cît fac parte din imaginea de ansamblu, de inocența poemului. eu n-am spus că sunt lucruri aparte. rog să nu continuăm această discuție respectînd creația autoarei. eu nu mai revin la acest text.
Pe textul:
„/ mai mult decât /" de Cora Gabriela Fariseu
0 suflu
Contextdeși remarc căldura emoțiilor pe care le transmite poezia, am citit de ma multe ori (în alte poeme) - \"palme transpirate\". în ansamblu are o inocență aparte, ca pulsul inimii și tremurul mîinilor în fața iubirii.
Pe textul:
„/ mai mult decât /" de Cora Gabriela Fariseu
0 suflu
Contexteste cursivitatea aici și o coerență a manierei de exprimare ce nu lasă discursul plicsis. dalmațienii mi-au amintit de ceea ce văd cînd aruc o privire în ferestră de la al nouălea etaj, adică pămîntul pe unde cu zăpadă, pe unde fără ce-mi amintește de blana lor. dar tu i-ai inclus cu alt sens oricum. în final e abundență de \"să/să-ți\". cred că ai putea renunța la repetițiile \"și-apoi\" pt că acțiunile se succed fluid și făra acest element de legătură/transcedere. lași space în \"din3 în 3\" după \"din\" și poți renunța la \"cu\" în expresia \"cu_capul\".
da, se-ntîmplă uneori cîte puțin de toate însă spatele drept și pasul înainte salvează adesea.
da, se-ntîmplă uneori cîte puțin de toate însă spatele drept și pasul înainte salvează adesea.
Pe textul:
„cascade" de Camelia Silea
0 suflu
Contextpăi, dacă ar fi fost \"acest vin\" în loc de \"această sticlă\", era mai clar. asocierea sînge-vin, imposibilitatea reînvierii. conceptul re-nașterii. deși cred e un simbol la mijloc care ar trebui să se subînțeleagă.
Pe textul:
„somnul de veci" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextPașa, poemul e bazat pe inversiune logică. asta poate crea opoziții, ba e și normal. am evitat pleonasmul foarte simplu, reducînd concretizarea. un zîmbet pentru tine.
Petruț, făcînd abstracție de faptul că jumătate din comentariul tău e constituit din felicitări și urări de bine, da, ai remarcat totuși acel echilibru fragil care poartă cumva curajul însă care face parte dintr-un contrast în context.
Mihai, serios? măcar de \"ar fi\".
Ramona (ultimul din off), era de fapt întinderea visului, nu a balustradei deși ai menționat nelimitarea lui.
Alexandru, foarte exact ai pătruns mesajul/sensurile textului. da, mai mult schițat decît proiectat.
Cătălin, îmi pare rău. scuze din partea mea pentru Aristorel și zîmbet pentru tine.
vă mulțumesc.
Petruț, făcînd abstracție de faptul că jumătate din comentariul tău e constituit din felicitări și urări de bine, da, ai remarcat totuși acel echilibru fragil care poartă cumva curajul însă care face parte dintr-un contrast în context.
Mihai, serios? măcar de \"ar fi\".
Ramona (ultimul din off), era de fapt întinderea visului, nu a balustradei deși ai menționat nelimitarea lui.
Alexandru, foarte exact ai pătruns mesajul/sensurile textului. da, mai mult schițat decît proiectat.
Cătălin, îmi pare rău. scuze din partea mea pentru Aristorel și zîmbet pentru tine.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„Port curajul" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextNic, anume absența tablourilor condiționează atmosfera stadiului incipient deși orice trăire se proiectează înăuntru. există o relaționare directă între cele două momente diametral opus amplasate, adică început/final. și ție multă inspirație, sărbători frumoase îți urez.
Teo, stări interiorizate zici. firește că da, altfel nu mai este emoția artistică. fereastra inimii salvează. ca o repirație prin luciditatea iernii.
vă mulțumesc.
Teo, stări interiorizate zici. firește că da, altfel nu mai este emoția artistică. fereastra inimii salvează. ca o repirație prin luciditatea iernii.
vă mulțumesc.
Pe textul:
„Ridic pleoapele, mușc iernile" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextplace personalizarea cuprinsă, dinamica mai fluidă, escaladarea spațiilor-timpuri temporale, comfortul sufletesc din final. din perspective infantile, cred, ai ridicat acel unitar poetic simplu de pătruns. imaginile aduc direct efectul, emoția momentului. ca o condiție.
Pe textul:
„moment zero" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextremarc vastitatea spațiulul interior, nonșalanța, libertatea inerentă ce îndreaptă fluxul ideilor înspre cititor. cred că substraturile imaginare permit, nu ca finalitate, o trecere mai fluidă. perpetuarea chipului în sine se face datorită fatalității, reducerii la cicatrizare. anume absența străzii or pasului tău pe acolo echilibrează întregul și oferă o direcție cauzală. cred, versuri conclusive sunt ultimele două.
Pe textul:
„Imunitate scăzută" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contexttitlul mi se pare prea explicit cu toate că-i o imagine interesantă acolo.
văd ideea pronunțată de trecere a oamenilor sau greutățile lor prin propriul suflet, prin sînge. și cînd se adună prea mult, apare disperarea, punctul în care stai să cedezi. exact ca atunci cînd femeia poartă copilul în pîntec deși acolo, cred că-i o altă direcție decît înclină sensul unitar al aceste poezii. spargerea venelor proiectează gîndurile cititorilor asupra ideilor către care tinde ramificarea mesajului. ambiguitate deci. mai e și vechemența ascunsă în subconștient, în primele 2 strofe, în contrast cu resemnarea finalului, da, versul final mă îndeamnă la cugetare.
și un typo în ultima strofă.
văd ideea pronunțată de trecere a oamenilor sau greutățile lor prin propriul suflet, prin sînge. și cînd se adună prea mult, apare disperarea, punctul în care stai să cedezi. exact ca atunci cînd femeia poartă copilul în pîntec deși acolo, cred că-i o altă direcție decît înclină sensul unitar al aceste poezii. spargerea venelor proiectează gîndurile cititorilor asupra ideilor către care tinde ramificarea mesajului. ambiguitate deci. mai e și vechemența ascunsă în subconștient, în primele 2 strofe, în contrast cu resemnarea finalului, da, versul final mă îndeamnă la cugetare.
și un typo în ultima strofă.
Pe textul:
„nu-mi plac șinele pline de gloanțe cum nu-mi plac nici pânzele de păianjen" de Paul Gorban
0 suflu
Contextdeși ai început cu o imagine sugestivă, adîncită în gravitatea morții, inocență ucisă, duritate, nu am înțeles finalul or legătura cu prima parte. o fi acolo glasul pîrîciosului.
Pe textul:
„somnul de veci" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextîntr-atît m-am obișnuit cu poezia liberă încît într-un mod straniu mi-e greu să mă concentrez asupra paletelor de sens din versurile rimate. o să încerc totuși.
contrast aparent între ceață care diluează imaginea, ca o liniște pastelată și zgomotele bruște născute în buciumul toamnei. iarăși raportul dintre achilozarea dinamicității și gimnastica răsăritului (prima strofă, ultimul vers ar fi fost mai bine fără \"la\", pentru ritm, nu că m-aș pricepe eu tare bine la poezia cu rimă, dar este evidentă stridența). la mijloc apreciez originalitatea colindelor din ploi și cu toate că viziunea generală spune că ploaia ar fi o descărcare/dezgolire, tu admiți reversul, într-o altă direcție a sensului desigur. o întunecare în final, favorizată de ceata corbilor care-mi imaginez eu cum ar putea acoperi cerul creînd atmosfera bacoviană. tristețea deprimantă deci.
contrast aparent între ceață care diluează imaginea, ca o liniște pastelată și zgomotele bruște născute în buciumul toamnei. iarăși raportul dintre achilozarea dinamicității și gimnastica răsăritului (prima strofă, ultimul vers ar fi fost mai bine fără \"la\", pentru ritm, nu că m-aș pricepe eu tare bine la poezia cu rimă, dar este evidentă stridența). la mijloc apreciez originalitatea colindelor din ploi și cu toate că viziunea generală spune că ploaia ar fi o descărcare/dezgolire, tu admiți reversul, într-o altă direcție a sensului desigur. o întunecare în final, favorizată de ceata corbilor care-mi imaginez eu cum ar putea acoperi cerul creînd atmosfera bacoviană. tristețea deprimantă deci.
Pe textul:
„Bacoviana [2]" de Vanghele Ion
0 suflu
Contextanume amînarea asta de a scrie poezie, trecerea de la o acțiune la alta cu gîndul la ea, cînd nu știi cînd inspirația îți deschide ochii și lasă simțirea să curgă. anume suspansul creat prin fluxul care nu se mai termină este poezie deși, recunosc, cel mai concentrat s-a dovedit a fi finalul cu toată cromatica cuprinsă.
Pe textul:
„Weekend cu foarfeca în mână" de Laura Șoltuzu
0 suflu
Contextgradație crescător spre simplitate, nonșalanță. cumva tendința de eliberare or spre a aduce lucrurile într-o ordine firească. funcționalitatea ideilor pe baza tehnicii și trecerea într-o cîtime de secundă prin aerul hegel. mi-o plăcut jupuierea forțată a realității, ca o mișcare bruscă, impulsivă dintr-o secvență de film. cu toate elementele/cuvintele/simbolurile care duc cu gîndul la o lume programată, cel puțin aerul postmodernist și certitudinea că trăiești secolul 21, remarc detașarea lucidă, fără constrîngeri și finalul moale care parcă ar rămîne gol la urmă, cu o indolență pronunțată față de orice detalii anterioare.
Pe textul:
„Licență pentru viață" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextPe Daniela o citesc cu admirație de multă vreme. Cu toată gravitatea cuprinsă în \"alchimia sufletului\", adîncimea introspecției și profunzimea sugestiei artistice. Un drum cu multe bariere însă indiferent de intensitatea luminii ce orbește sau întunericul aparent, Ela a reușit întotdeauna să pășească ferm, sub amprenta nuanțată a emoției or sigiliile imprimate în suflet prin semeni or frămîntările interioare care nu au lăsat-o indolentă, ci au îndemnat-o să scrie, să ne bucure și să ne încînte ochii.
Camelia, tu ai reușit aici să te apropii în mod incredibil de sensul interior al scriiturii sale. Lucruri pe care eu doar pot să le simt citind-o pe Daniela. Din respect și admirație atît pentru tine, cît și pentru autoarea cărții \"Insight\", las semn de suflet.
Camelia, tu ai reușit aici să te apropii în mod incredibil de sensul interior al scriiturii sale. Lucruri pe care eu doar pot să le simt citind-o pe Daniela. Din respect și admirație atît pentru tine, cît și pentru autoarea cărții \"Insight\", las semn de suflet.
Pe textul:
„Insight sau alchimia sufletului" de heghedus camelia
Recomandat0 suflu
Context