Poezie
nu-mi plac șinele pline de gloanțe cum nu-mi plac nici pânzele de păianjen
1 min lectură·
Mediu
de ceva vreme aud
cum plesnesc în mine toate venele
parcă sunt șine învechite pe care trec mii și mii de roți
dar ce rost
ce rost să mai adulmec fiecare roată
toate au în sensul lor
o rostogolire până în stomac
până în cuvântul
care nu mai e rostit decât în șoaptă
zilele trecute o femeie iși luase-n piept
curajul să mă poarte în brațe
a făcut doi pași a mai încercat încă doi
la al cincilea a căzut în genunchi
și a început să strige
de ce doamne toate roțile
sunt greu de dus pe umeri
și mai ales să le port în pântec
de atunci privesc cum un păianjen doarme
ascus bine în pletele Dumnezeului meu
și număr clipele care au mai rămas
număr venele învechite
ca și cum aș strânge de pe câmp o altă recoltă
013.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Gorban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Gorban. “nu-mi plac șinele pline de gloanțe cum nu-mi plac nici pânzele de păianjen.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-gorban/poezie/1760371/nu-mi-plac-sinele-pline-de-gloante-cum-nu-mi-plac-nici-panzele-de-paianjenComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
văd ideea pronunțată de trecere a oamenilor sau greutățile lor prin propriul suflet, prin sînge. și cînd se adună prea mult, apare disperarea, punctul în care stai să cedezi. exact ca atunci cînd femeia poartă copilul în pîntec deși acolo, cred că-i o altă direcție decît înclină sensul unitar al aceste poezii. spargerea venelor proiectează gîndurile cititorilor asupra ideilor către care tinde ramificarea mesajului. ambiguitate deci. mai e și vechemența ascunsă în subconștient, în primele 2 strofe, în contrast cu resemnarea finalului, da, versul final mă îndeamnă la cugetare.
și un typo în ultima strofă.