Ecaterina Ștefan
Verificat@ecaterina-stefan
„”noaptea cerul e gol/ din felinare ninge””
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru…
așa, deci ce spuneai de pardoseală? aaaaa, despre ce este dincolo de ea. tu scuză-mă că eu vb tot ce gîndesc, la temă sau nu.
\"casa din mijlocul câmpiei are coloane albe\" mi-a amintit de o construcție amuzantă pe care am văzut-o săpt trecută în satul bunicilor. era o casă mare și veche cu coloane și reparație euro. ne amuzam de asa design, de asa combinații, dar era interesantă, ce-i drept.
este și iaz, e bine deja. e cumva de vînzare? opa, și oameni! aha, și frig este.
acuma, pe căldura asta, nu aș refuza. gata că vin.
faină poezie, mi-a plăcut tare. scuză-mi gîndurile încîlcite, gata gata să se desprindă de subiect. salut again.
Pe textul:
„o casă în mijlocul câmpiei" de Dana Banu
Pe textul:
„aroma zeilor ardeleni" de Ioan-Mircea Popovici
Eugen, nu-mi place să încadrez la colecții, fiindcă apare foto din pag autor, și nici nu cred că-i tare filosofic, așa, gînduri gînduri bezmetice - clișeu curat. păi, știi cum e cu răsăritul de lună care-i apus de soare? eram sîmbătă seara pe insulă, la un fel de picnic. și întîmplător, după copaci, am zărit o bucățică roșie de soare după orizontul transnistriei. și am fotografiat-o. după asta, m-am învîrtit, nu știu ce am mai făcut, și cînd m-am uitat într-acolo n-am înțeles de ce soarele în loc să dispară se face tot mai mare și se ridică tot mai sus. prietenii mi-au spus că este luna, de aici a pornit povestea. m-am fotografiat și cu luna în palmă, dar s-a primit cumva mai în stînga, adică nu așa cum trebuie. despre matrioșcă mi-a povestit bunelu. mulțam de trecere.
Daniel, bine ai venit și tu în pag mea, după vreo 2 ani, cînd fusesem eu la tine la o poezie de dragoste cu coridoare de liceu și zgomote de tocuri. versurile evidențiate sunt și preferatele mele. bucuroasă și eu. mulțam!
Pe textul:
„Noapte ploioasă" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„drum" de George Pașa
Pe textul:
„drum" de George Pașa
toată acțiunea se petrece ca un flux care-și așteaptă refluxul în cel mai culminant moment, cum se întîmplă retragerea ceea de la mijloc. iar finalul e doar un continuum deschis, cumva spiralat, împletit între lumi.
Pe textul:
„mâinile sunt închise azi, nu mai caută" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„și așa mai departe" de Dacian Constantin
Pe textul:
„nu mergem împreună, suntem singuri" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„Lângă Hotel Minerva" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„Fructul verde" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„Ulanov" de Ecaterina Ștefan
eugen, mă bucură și mă încîntă toate laudele aduse și asocierile marilor scriitori, dar aici nu e loc de polemică în adresa vreunui antecomentator, chiar dacă vii cu cele mai bune intenții.
pașa, știu că te strădui întotdeauna să fii obiectiv și apreciez asta. de scris nu l-am scris în grabă, ba chiar și a trecut ceva timp de atunci. erorile de tastare sunt efectul nopții și a oboselii de pe drum, fiind un text amplu. mai erau și altele, le-am rectificat și pe acestea, mai puțin \"să tacem\" pe care așa l-am vrut, crezînd că este corect în forma aceasta.
vă mulțumesc frumos și vă mai aștept.
Pe textul:
„Fructul verde" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„De dragoste" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„Noptea caii nu dorm" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„De dragoste" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„luni 23" de herciu
Pe textul:
„De dragoste" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„luni 23" de herciu
Pe textul:
„De dragoste" de Ecaterina Ștefan
