Ecaterina Ștefan

va multumesc de semne si de lectura. am scris cele traite pe agonia aici. este un poem la care tin mult, ca si la voi, de altfel. multumesc.

ca ceva totusi se intimpla, citind textul tata, mai sumbru, mai trist... oarecum altfel. si aici se simte, relfuxul. este, da, foarte sensibil, in aceste texte mai evident, razbate mai leste, circumstantle supun la debarasarea de surplusuri. multumesc ptr aceasta emotie transmisa in versuri, si ai grija de tine. sa fii bine.

ai scris, am citit, a ramas, asa, aproape de suflet. sper sa se interpreteze s mai departe cit mai senin, cum si realitatea care nu e suficient de reala ptr a ne exprima iubirea altfel decit prin cuvinte, poezie...

imi place de madalina. cred ca ai un exces de sinceritate azi. zau asa, siiile, ce faci? esti bine?

in ce brutalitate se transforma confuzia zilei de azi. eu cred ca sunteti doar impulsiv, fara efecte halucinante. asa, logic, cum se cuvine. dar, vedeti, jurisprudenta mai e, sa nu o prea infuriati :)

ai putea continua in stilul acesta, ti se potriveste mai bine decit altele. este si exprimarea mai fragilă pe alocuri (\"să-mi leg trupul de gând\", \"carnea vinurilor\"), esential insa e destul de bine. vei evolua muncind, scriind, citind. bafta!

dorulet cu capul cit ecranul



dinspre stinga emilian galaicu paun, arcadie suceveanu, calina trifan si altii



nicolae popa cufundat in coafuri fel de fel :))




frumoasa aurelia borzin tinaind foarte serios numarul de octombrie a revistei clipa, undeva s-ar intrevedea si numele meu pe coperta :)



vestitul arcadie suceveanu gesticulind din maini ceva important



calina trifan si o mina misterioasa dinafara tinindu-i microfonul



durulet rasfoieste cred ca revista aia violeta, foarte prins in lectura, daca e sa ghicesc chiar pagina 38, unde-s intrebari de creativitate. :)



este in pagina de photobuchet si multstimata doamna iulia iordachesu, director al revistei clipa, dar prea trebuie sa fortam capul pe orizontala, in stinga, ca sa vizionam foto. nu am riscat sa postez in forma aceasta rasturnata poza.

cam acestea sunt, acum, doru, cred ca o sa-i mai cunosti nu doar dupa chip, ci si dupa nume.
sper sa apara toate pozele asa cum trebuie.

nu stiu cit e si cit nu e dor, insa eram la spectacolul inchinat jubileului de 80 de ani a lui druta cind am scris acestea, acesta esra titlul festivitatii, ca si titlul poemului. am scris cind pe fundalul vocii sale, cind pe fundalul simfoniei in real, la lumina, in semiintuneric sau in intuneric. a fost frumos, l-am incoronat, cind am dus flori, i-am strins mina marelui druta pe care deja il intilnim si la BAC. eh, ce onoare. am inscris pe reportofon spectacolul, o sa ma gindesc, poate fac si un articolas despre. timp sa fie. multumesc.

e primul text pe care ti-l citesc si mi se pare fragil de tot, ca sa nu zic prost. lasa repetitiile astea. incearca si tu versul liber. o sa revin cind calitatea texztelor tale o sa merite atentie, acum nu vad sa am ce citi; sorry de duritate, sunt doar sincera. bafta mai departe.

aici este chiar poezie. senzatia de zbor, de putere, de viu. o independenta totala, lipsita de griji. multumesc ca mi-ai oferit posibilitatea sa citesc azi un poem bun.

nu te-am mai citit, amice drag. penita ta are farmecul ei de a scrie esente foarte poetic. mi-a placut.

doru, si mie mi se face oarecum frica cind e timpul sa cunosc o persoană pe care pînă acum am cunoscut-o doar din scrieri, din virtual, din lumea nematerială. substituie emoția uneori. eu țin minte cum l-am cunoscut prima oară pe domnul popa, la lansarea dumnealui \"Avionul mirosea a pește\", în chișinău. de cum intrasem, am realizat cam cine este cine, dar să vezi ce mă mai feream, ce mă ascundeam, ce mă rușinam să mă prezint. abia cînd am făcut rost de autograf a aflat cine sunt, deși îi spusesem că sunt ecaterina, simplu, ecaterina. și era și silvia caloianu alături, atunci am cunoscut-o și pe silvia. nicolae popa m-a prezentat foarte emoționant, zicea, asta este ecaterina bargan, ecaterina noastră de pe poezie.ro, și atunci cam frica se duce. nu sunt un factor de frică, zău, sunt buuună.
să-mi trimiți pe adresa indicată în biografie și/sau în comentul meu precedent, le voi prelucra dimensiunea. ar fi frumos să le ai aici.

ca multa treaba mai aveti cu pietra si cu venirea ei. a venit, slave! am citit totul ca pe un exercitiu de repetitii in care e scopul a se folosi cit mai des dar elocvent cuvintul piatra. ma rog, ceva interesant a iesit pina la urma.

și eu tot cam așa dorm da la mine în vise se face boo, nu chiar ca scubidubiduuu... mă culc în locșorul meu de lîngă geam și mă trezesc cînd sub masă cînd pe covor cînd subcovor, de parcă în somn îngerii fac cu mine acrobații de performanță, zău așa.

asta tare mi-a plăcut

\"se pare că toamna verifică pe degete
contrabanda de cuvinte, trebuie să conving pe cineva
apa de robinet e cea mai explicabilă punte de legătură
între starea de nesomn și palma pusă peste față
picătura din țeava de la baie se desprinde
ca acum câțiva ani perele de vară și pământul
zbicea scurt, nici monologul de-acum
nu mă mai înghite\"

nice!

întîi mi s-a părut că v-au scăpat cîteva rime, apoi am observat că este ceva voit și asumat. intregul e bun, dar finalul de-a dreptul superb:

\"curând nu va mai fi pe lume curent
de mult ce ard mă voi stinge
eliberând sura de ape a locului gol\"

frumos!

la versul doi ceva mai ramane din banal, in rest e ok. desi scris intr-o maniera simpla, imi place firescul pe care il emana. asa o senzatie ca nu ai cautat mult, lasind cele mai la indemina imagini care sa redea ceea ce ai simtit in acel moment. te+ai daruit poeziei, sau invers, oricum n-ai da e bine.

doamnă silvia, nu înțeleg prin ce paradox s-ar fi putut întîmpla ca părerea mea asupra texului dat să vă afecteze în vre-un fel. nu am făcut referință la dumneavoastră și nici la comentariul dumneavoastră, pe care nici nu l-am citit. mă miră această reacție din senin. comportamentul meu este straniu? serios? și prin ce anume se manifestă această ciudățenie, prin faptul că nu avem gusturi identice? de ce ar trebui să-mi fie pe plac toate textele unui autor? de ce o poezie mai bizară și de neînțeles în opinia mea ar trebui să știrbească din respectul/atitudinea mea față de un anume autor (ca să nu concretizez lucruri care și așa sunt clare)? de ce nu-mi permiteți să îmi exprim opinia mea liber, cu infantilitatea mea cu tot? nu am zis niciodată că gîndesc matur, au spus-o alții, și dumneavoastră. dar diferența de perspectivă asupra unui text, contrastul în păreri, mă scuzați, faptul că suntem și privim diferit asupra unui lucru nu i-a făcut să-și schimbe opinia despre mine. da, mai greșesc, da, mă și prostesc inutil uneori, însă greșim cu toții într-un moment sau altul. și, apropo de un alt comentariu recent din partea dumneavoastră în adresa mea, cînd voi ajunge la lehamitea de a scrie de atelier, voi accepta ideea, fără a insista că un poem prost este bun, fără a-mi valorifica mediocritatea.
am ales să răspund în această dimineață, mai calm, mai indiferent, deși surprinsă încă. am spus tot ce am avut de spus. o zi frumoasă mai departe, dna silvia goteanschii.

îmi cer scuze, ela, pentru comentariul acesta lung și fără sens. nu mai intervin. te citesc mai departe, în tăcere, sau, în fine...

un poem care te pune realmente in valoare, un poem dezbrăcat de orice patetisme și surplusuri. simpla emoție văzută în imagini într-un timp sau altul, adunat, așa, grămadă într-o poezie pe măsură. frumos.

sper si eu. o sa fiu acolo, maine, la 11. ma bucur insa ca vine atita lume din romania. eveniment fromos. ne vedem pe loc. zi buna sa aveti. si multam de informare

domnule diviza, mi-a spus cineva ca maine va avea loc festivalul de epigrama. as vrea sa stiu data, locul si ora exacta, cred ca dvs stiti cel mai bine. multumesc.