Ecaterina Ștefan

chiar dacă n-am înțeles ce ai vrut să spui și scurta lectură m-a plictisit, o să mai citesc o dată ca să...

să pot să constat că ai un pseunonim interesant. dacă o să te mai citesc o să te recunosc că tu ești autorul poemului cu atâția de chiar dacă.

mi-a plăcut chiar de la prima lectură. rar când se izbutește o transmitere cu așa forță în atât de puține cuvinte. cu toate astea aș fi preferat să scrii într-un câine decât pe un câine. dar, mă rog, poate că e mai bine așa ca acum.

somnul este f important si are capacitatea de a rezolva o gramada de probleme. sa tii minte ca nimeni nu are voie sa-ți fure somnul. de vise, mintea le crează. visele nu depind de celălalt.

cum așa poem drăguț trebuie să aibă așa sfârșit... înțeleg că ai vrut să-l legi cu rima de început, dar e prea departe de început ca să se remarce jucul ăsta de paralelism rimă cap coadă. în orice caz mi-a plăcut. e mai ok decât ceea ce tot citesc în ultima vreme pe acest site.

de unde atata suferinta in textele de dragoste care se scri azi?

sa stii ca ai dreptate, nu are rost sa versi lacrimi pentru ea, si nici macar sa scrii pentru ea nu are rost. 6 ani e mult, e f mult. îmi pare rău că nu a rămas cu tine. sa nu mai plangi. ia si mai respira aer. mai iesi in parc, la padure, la izvor. s-a facut primavara. fă jogging, scrie gândurile tale din momentele în care alergi.

te contrazic. după ce o să murim o să existe doar azi, pentru noi, cei care murim, fiindcă, atunci, nu o să mai avem un mîine, cel puțin nu la fel cum îl avem acum.

și totuși ai șters acel text. cu ce crezi că ăsta e mai bun? îi sensibilizează pe cititorii care vor să te critice? tu crezi că nu ai nevoie de critică, îți simți poeziile autosuficiente de... poetic, de... coerență, de... imagini forte pe care să se țină, de... ce le mai trebuie lor acolo a să să numească poezii?!

zi-mi ce îți aduc laudele, că vreau să știu... împăcare sufletească? mulțumire se sine? ce îți aduc din ce îți lipsește?

te repeți f mult. la urmă chiar am rîs, pentru că acolo unde se dorea text rimat a ieșit fără rimă fix în final.

împrumută-mi și mie o tonalitate mai blândă. adică, una mai bândă de atât. de fapt, am exprimat aici, în commul de mai sus, doar partea pozitivă a lucrurilor. să-mi spui dacă vrei să o afli pe cea negativă. și, da, știu că al doilea răspuns nu era pentru mine, dar m-au intrigat foarte spusele tale referitor la ceea ce ți se comentează și ce vrei tu de fapt să auzi. în ce manieră.

îmi place

greoaie scrierea asta. ai face bine să-ți mai limpezești discursul. și nici măcar nu e problema în nevoia de spații libere, mie mi se pare că formularea e pretențioasă. apoi, scrii ieu in loc de iau, încălzescă în loc de încălzească și mai ai și lipsă de diacritice.

dar nu e rău. îmi palce ritmul textului, că are ritm. mai citesc.

aveam mai multe versiuni în buzunar, pentru titlu: mă recomand, mă complac, mă favorizez, mă sprijin în defecte... dar m-am oprit asupra acestei variante, care mi se pare una extraordinara, minunată și, în mod incontestabil, absolut fermecătoare. mă încântă atât de mult, încât, între timp, am mai scris o poezie, căreia i-am dat același tilul, și care de 20 de minute stă în neverificate. să o citești și pe aceea neapărat. este la fel de inocentă ca și asta. nu-i așa?

îți mulțumesc, Liviu, pentru observație.

este al doilea text pe care îl citesc în pagina ta. nu sunt sigură, dar este posibil ca tot ce scrii să fie despre dragoste. mie îmi plac poeziile de dragoste, dar, în mod special, adică și mai tare, îmi plac poeziile bune de dragoste.
unica scăpare aici este una ce ține de redactare.

dacă ai fi scris în a patra strofă ultimul vers în forma \"Ci, practic, m-ai silit!\", cu siguranță textul tău ar fi fost pe prima pagină. altfel, ar fi un gest impardonabil din partea editorilor.

acuma să spun în detaliu lucrurile care mi-au plăcut aici:
titlul, pentru că poartă în sine un fel de temporalitate a sentimentului de... ură, dar și iubire.
apoi, mi se pare foarte puternic începutul, fiidcă nebunii iubesc cu toată ființa, nebunii sunt cei care pot să trăiască cel mai autentic iubirea. și eu am trăit sentimente similare. când eram în clasa a cincea m-am îndrăgostit de un băiat și am fost îndrăgostită de el vreo patru ani, dar indiferența lui și nu doar indiferența a transformat acea dragoste în ură. te înțeleg perfect când spui \"însă indiferența ta mi-a transformat dragostea-n ură\". ah, și uite încă o scăpare, ai scris deși cu doi de i la capăt.
în tot acest poem ai redat foarte clar ideea că de la iubire la ură nu este decât un pas micuț și foarte ușor de făcut, iar odată ce îl faci, nu mai poți da înapoi, fiindcă atunci, după cum spui în final, nici nu mai îți imaginezi cum puteai să îți dorești să fii împreună cu persoana pe care ieri o iubeai.
am vrut să îți als și o steluță invizibilă ala atelier, dar nu am găsit plusul la tastatură. așa că îmi rămâne doar să îți urez inspirație mare în scrierile cu și despre iubire.

o poezie fina si cursiva. faptul ca abordezi poezia prin prisma elementelor cosmice si chiar filosofice este bine pentru inceput. apoi remarc paralelismul asta de stari si asocieri. am mai vrut ceva sa spun, dar m-am razgandit. inspiratie mare sa ai.

http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-_Scriitorul_George_Vasilievici_si-a_pus_capat_zilelor_0_241775898.html

nu pot să cred. nu pot să cred că nu e o farsă. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească. încă sper să nu fie adevărat.

în cea mai dură formă a exprimării, textulețul de mai sus este unul scris prost, cu niște idei facil formulate, și din care nu rămâne nimic în urma lecturii. dar textulețul tău m-a inspirat să scriu asta. poți să te inspiri și tu din textul meu inspirat din textul tău, ca să păstrăm și tonalitate poeziei de mai sus.

doi oameni după o gratie
doi oameni închiși ca într-o nucă
sau ca într-un mecanism
despre care nu se știe nimic
eu sunt cătălin
eu sunt petrescu
eu sunt andrei
eu sunt de fapt un singur om
eu sunt închis aici
fără să știu cât
o să-mi mai duc viața
doi oameni blocați aici
ca într-o nucă
sau ca într-un mecanism
un mecanism sunt chiar eu

progresul acesta in decadenta a ritmului miscarii, pina la liniste, pina la zbatere, periculos de incetinita, a inimii, aduce o tensiune necesara inceputului. se observa axarea pe un anumit tip de discurs, care uzeaza cat mai putine verbe.
as scrie totusi \"si te ridica\" in penultimul vers. titlul e scris intentionat fara diacritice ~ presupun.

da, este inspirat dintr-o poveste reală. povestea nu îmi aparține, dar nici prea depărtată nu îmi e. mulțumesc.

nimeni nu are datorii la mine.

psihologic galbenul chiar apără. rău că nu și fiziologic, că seara a venit singuratică și rece. și m-a cuprins. și m-a făcut să tremur.

în ultima strofă, cu hainele, mai e încă un sens, pe care nu l-ai pomenit, dar nu-l spun, e oarecum evident.

deja mai bine as fi preferat greierul plangea decat creierul plangea. ca niste ganduri, ar merge poemul, dar trebuie sa-l dezvolti un pic si sa nu incadrezi la poezie. poezia cere responsabilitate. necesita ganduri puternice si intense. aici totul e superficial.