locul pe care îl cauți o viață îl găsești întâmplător

era o apă stătută un cățeluș alerga după un corb cea din urmă s-a salvat zburând deasupra apei veneau vânturi puternice vorbeam despre moarte am ajuns acolo întâmplător nu știam că există un lac în pădurea mea nu mi-am explorat niciodată pădurea am citit amândoi din Novac cu un glas jos, cu pauze lungi între versuri \"tu și dudu aveți un fel de a citi care te face să plângi\", ai spus regretând că nu sunt și pietricele pe malul acela când vrei să te ascunzi, când vrei să fii singur important nu este să nu te vadă alții important e ca tu să nu-i vezi pe ceilalți cumva mi-am promis că o să renunț definitiv la scris că o să mă axez pe alt tip de artă acum deschid ușa dulapului aleg haine galbene, pentru că apără îmi lustruiesc instrumentele vechi nu știu dacă este foarte rău sau foarte bine ceea ce fac aș putea să iau pe rând fiecare haină să le arunc pe toate pe jumătate dintre ele le-am mutat deja în altă parte ceva mă oprește să îmi golesc dulapul până la capăt ca un argument al statorniciei zidului care sunt cred că imaginea mea nu mai rezistă fără acest galben care m-a ales cred că fără el aș rămâne doar oase acum mă arunc așa cum s-ar arunca o piatră într-o apă stătută nu știu câte sărituri mai am putere să fac cât de departe dacă există vreun aruncător care să mă ajute să nu mă cufund să ajung pe celălalt mal cineva care nu mai cerșește acceptare