Cu cât nesaț?...

Chiar de cred în tine, ferice nu voi fi, Chiar de după noapte mereu vine o zi, Chiar dacă furtuna îmi lasă cer senin, Chiar și-așa destinul picurat e cu venin. Chiar de suferința trupul mi-l inundă, Chiar de fericirea nu mă i-a de braț, Chiar și de iubirea de mine-i străină, Chiar și-atunci trăiesc… cu cât nesaț?... Înot după visul ce m-așteaptă în larg, Călăuzită de lumina ce cade din far, Când cuprinsul mă-nghite cu fiecare val, Zăresc, iar catargul, speranța spre mal.