Ecaterina Ștefan

Burjui nu a avut nici o poveste Și s-a simțit întotdeauna orfan. Burjui era o păpușă simplă, un ursuleț rusesc, avea cute la obraji Și multă vată îndesată înăuntru. Și mai avea Ochii injectați

cîtă negreață poartă densitatea ceții dintre tine și lovitura sălbatică revolta pînă la inconștiență distanța cedează disperarea cedează urletul cedează zidul cedează cînd obosim să-l

Mergem târâș prin zile ca șopârlele în nopți fără de apă, mergem prin sălbăticia gemetelor repetate-n ferestrele sparte. Scrumiera de lemn în formă de vultur servește doar ca suport unei

E un val care vine de la un capăt al țărmului la altul, ca apoi să se ascundă-n adâncuri. Nisipul solid între degete. Buzele sărate. Aș vrea să fiu eu pescărușul imens din cer. În dreapta,

Orice suferință este o ocazie să fii fericit, după ce îți trece durerea, după ce se usucă lacrimile care au ars înăuntrul inimii tale, după ce s-a închegat epiderma și

să-mi duc mâna la obraji și să-mi ating degetele cu limba să simt sarea de același gust cu durerea care-a stârnit-o să ratez ore bune pe străzile unde merg oameni ca mine și port în ei poate

Fără a-ți dori asta sapi o fântână infinită în inima cuiva și scoți zilnic din ea iubire cu găleata. Îi tragi capacul în fiecare seară ca să nu plouă cu gânduri murdare. O deschizi

Mi-am scos toată dragostea din artere, și-acum stau cu tensiometrul lipit de brațul lunii s-aud de măcar prin ea mai pulsează ceva.

Plantează o floare-n pământ Și smulge-o după ce a prins rădăcini. Plantează-o în altă parte. Las-o să respire aerul de acolo, Să-și îmblânzească plantele vecine, Să-și găsească unghiul ei

Este groaznic doar atunci Când vrei cu tot dinadinsul Să fie groaznic, Îmi spunea Clav, Aruncând câte o pietricică De-a lungul lacului. Altminteri Rebeliunea - de a nu aparține nimănui,

Astăzi aș putea fi subconștientul cerului și în același timp aș putea fi sfârșitul de toamnă în care toate se sfârșesc și în același timp aș putea fi ploaia care îți umple pumnii, când îi

O altă jucărie cu o poveste a conceperii sale era Arnold, pornind chiar de la personajul animat din Hei Arnold! Þin minte cum l-am cusut din material scămoșat galben, i-am făcut capul de

un om e prizonierul unui polinom e încă noiembrie te uiți la mine ca la o statuetă din antichitate poate din mâna lui rodin sau giacometti mă rogi să-ți împrumut un cuvânt, zici aurolacul,

Ceasul ronțăie secunde gratuite, soarbe din plictiseală. După perdea, răsăritul își plînge visele uitate. Cactuși se dezbracă de kaki. Nu au nevoie de apă, de mâini străine, de ochi, de

Vrea un graffiti. Fac un punct verde-n pământ, lângă un trunchi masiv de copac. El face un cerc verde-mprejur. Mă îndepărtez, mă gândesc la imagini. Când se usucă, mă-ntorc, intru-n

Prin jaluzelele verzi mă uit la balcon, În bucătăria mea verde intră tot cerul. Miroase a carne de vită și vin de bacon, Palmele tale îmi mângâie părul. Vecinul de jos se joacă în cărți pe

Mă simt trupul fraged al melcului nu pot mișca întotdeauna despărțirea a fost la fel o coajă verde de nucă în loc de pîine emoția primei iubiri se păstrează ca vinul negru în butelii

O frică surdă te îndeamnă să te ții departe de spații înguste și întunecate. Abia de mai îngrămădești palmele în jurul candelei să modelezi pântecul femeii din care curge lumina, se prinde