coincidențe

Ultimele trei versuri m-au cucerit. Nu știu la ce te-ai gândit tu când le-ai scris, dar pe mine mă conduc spre intrarea noastră în lume, haotică, când încă nu știm cine suntem și de ce suntem până la „prea multa ordine” în care se desfășoară zilele, de fapt devenim prizonieri ai rutinii.

“la început ne-am aranjat haotic în ecuație
fără să știm cine suntem
acum e prea multă ordine”

Doru Emanuel

cifre, necunoscute, istorie, ordine și haos, omul - iată viața!

Numai bine,
Ottilia Ardeleanu

Văd acest poem ca pe definirea unei relații de dragoste.

la început ne-am aranjat haotic în ecuație
fără să știm cine suntem
acum e prea multă ordine

Prea multă ordine strică, de aici și senzația de prizonierat. Prinși în tipare existențiale, priviți de la înălțimea unei statui fără viață.
Așa îl văd eu, ca un reproș sentimental. Frumos!

doru, mie tocmai ca mi se pareau mai nereusite.

ottilia, un haos, matematic totusi.

mihaela, repros nu stiu, dar prizonieratul se simte.

mada, m-am blocat. merci de corecturi. ma dezarmeaza rusinea.

multumesc.