Lac cu lebede

ca pe niste ganduri
soptite candva...
as continua :), fireste , glumind... putine versuri, dar spunere multa, adanca... Imi place acel \"să suflăm în apă\", apoi imediat vantul care se intoarce, lebedele care, culmea, se micsoreaza apropiindu-se, nu se maresc, asa cum ar fi firesc :). Dar tocmai aici e cheita jucausa, pesemne ca odata cu apropierea se topesc, nu le putem niciodata atinge, ele sunt lebedele-dorinte, iluzii, sperante, ganduri. Sau se topesc ca sa aiba loc in noi :). Imi place cum scrii acum. Mai mult!
cu prietenie,
alex

cand cineva imi spune something like \"Imi place cum scrii acum. Mai mult!\" sunt bucuroasa si inspaimantata in acelasi timp. inchipuie-ti. inchipuie-ti si de ce.

dar iti multumesc, alex, ca spui.

katy, nu cauta nimic dincolo de cuvinte... nu e asa ceva. Spun doar ca textele tale imi par mai calme, mai linistite... Se cauta mai mult in sine, se sare peste detalii inutile, se cauta esentele. Nu spun ca inainte cu vreo 2-3 luni nu imi placea cum scriai... Oricum eu las semn doar acolo unde imi place ceva :)... In fine, mai vorbim pe aici, mai vedem,

alex

nu, nu de asta ma tem. ceea ce a fost scris, deja este. mie imi vine greu sa imi imaginez cum as putea sa pastrez o anumita line de bine, un nivel acceptabil de scriere, acea liniste esentializată despre care zici. ma tem de asteptari prea inalte, raportat la ceea ce pot eu oferi, nu de ceea ce am lasat in urma.
da, fireste ca mai vorbim. iti multumesc pentru revenire.

din contră, lebedele se vor apropia. și asta va fi foarte bine. ești foarte sensibilă. de fapt. ca totdeauna. îmi place când albul acoperă paginile tale.

Ottilia

ai simtit bine albul. si starile din jurul lui, apropiate celor care iubesc. multumesc de apropiere.

incepi cu o actiune personala si continui cu un plural. cam dezorientant.
strofa finala e puternica, desi personal nu as spune lebede mari, as lasa simplu lebede. cred ca e mult mai puternica strofa in felul acesta.

ai dreptate. mulțumesc.

Deosebite lacul lebedelor, idila, evadarea spre un alt tărâm. Și totl pornește de la o senzație tactilă.

dragoș, uite că nu doar vizualul ne ajută să ne imaginăm. mulțumesc.