Ecaterina Pavel

...si daca poezia nu e emotie....nu e poezie! grozav acest frison emotional iesit dintr-o inima ca o halca mare de carne, ca un mistret ratacit, ca un fund roditor de fecale colorate si ciripitoare ...care este! ...care este un asemenea produs de anvergura, ce se vrea literatura! Sau poate nu se vrea, autorul a gresit, iar editorii, fascinati, au gresit si ei! Oare ce-ar spune Tudor Vianu despre estetica poeziei noastre de azi?! L-as asculta/citi mai degraba pe Heliade Radulescu, macar el ar fi cu adevarat \"haois,\" deci calitativ-ironic!
...dar uite ca noi ne pierdem vremea cu oripilari scatologice, in loc sa ne ocupam de arta scrisului...

Am zâmbit in fața textului tău. Nu ironic, nu malițios, m-am trezit zâmbind, mi-a plăcut, nu intru acum în comentarii de oameni cu ochelari ostentativi și cu degetul pus înțelepțește la tâmplă, nu e cazul... Sunt și eu pe aici și încerc o stare de discreție, mi-am regăsit gândurile in poezia ta despre pietre și vise, nu ar fi rău să învățăm de la ele, tăcerea lor e mai grăitoare decât sporovăiala noastră... Purtăm noi pietre în noi, dar îngropate de vociferări...
Mulțumesc

pardon, am gresit, nu mai fac...

...si eu care credeam ca nu se mai cauta literatura adevarata! Ma bucur sa regasesc textul acesta la sectiunea \"recomandate,\" este profund, este genul de \"hrana tare\" de care avem nevoie...Multumesc!

Cred ca as fi in stare sa scriu in fiecare zi despre asta si nu m-as plictisi, dar i-as plictisi pe cei care citesc... Fiindca nu poti scrie adevarat decat despre ce te doare. Pentru un om care a copilarit la Stupca, in patria domnului Porumbescu, supravietuirea la oras (fie el si Brasovul), nu poate fi decat un chin; adica supravietuire, nu viata adevarata...Si nu o data m-am gandit sa ma intorc in Bucovina mea si sa nu mai plec...Presimt si eu ceea ce scrii tu, si anume o intoarcere la lumea de inceput a satului, doar ca asta ma sperie, pentru ca sunt convinsa ca va insemna \"profanarea\" si mutilarea unui taram care inca are urmele puritatii...Poate ca asta meritam...
Multumesc pentru trecere si te mai astept...

Nu au fost de acord și basta...Adică editorii mi-au cenzurat mesajul care spunea (sau scria)că îmi place nespus textul ăsta...Poate din cauză că am scris și că mi-era dor de scriitura ta?! Cine mai știe...or fi geloși! :)
și ce bine...și ce trist...

Ideea era că \"am simțit întoarcerile năpădindu-mă...\" Acele întoarceri în lumea de altă dată. Ai ceva ce mă ține aproape de textele tale, ceva în care mă regăsesc, cu năvala copilăriei, cu liniștea rurală, cu pomii, sălciile, jocurile și temerile care mă duc mult mai departe decât spre o analiză stilistică seacă...

Cred ca trebuie sa ma iei mai usor, nu scrie in biografie, dar eu is mai de la tara, ma exprim simplu, sincer si, deci, inteligibil. Fara snobisme si fara degetelul de la mana dreapta ridicat, in timp ce-mi beau cafeaua... Eu zic asa: iubeste cu adevarat si imi scrii dupa aceea! Ca cel mai bine teoretizeaza incalcit cei neiubiti si neiubitori... (includ aici si libidoul, sa stii!)

...adesea imi pare rau ca nu m-am nascut acum un secol... Ma mai consolez cu niscaiva iluzii de mai bine si cu sensibilitati concrete, asa cum este poezia asta, de exemplu... Felicitari...

...si nu are nimic diabolic, desi...666 de caratere! Lectura placuta!

...si nici pretentii neghioabe de poezie , care se aseamana cu poeziile altora, care impreuna formeaza un mare sec... Sunt bucuroasa pentru ce am citit, mai mult pentru ca am citit, poti scrie asa doar daca te doare...intru bucuria cititorilor!

Iata ca, in sfarsit, se intampla: sunt in asentimentul editorilor care au recomandat un text! Nu stau sa fac poliloghie, este literatura, nu sunt incercari de ganduri mutilate cu pretentii de proza, nu sunt banalitati, desi se inscriu intr-un cotidian al sensibilului... gata, scurtez: felicitari!

Auoleu!... Ce bine ar fi sa iubim si sa nu facem filozofie pe tema iubirii, ca asa se intampla de obicei: teoreticienii uita sau nu mai au timp de practica... Eu cred ca starea de \"indragosteala\" este la ordinea zilei, exaltarea e luata drept stare profunda si de aia atatea deziluzii, ca ne grabim cu toate, vrem si fast-love. Eu sunt de formatie lingvist, nu filolog, nu filozof, pun semnul egal intre dragoste si iubire, dar nu intre indragostire si iubire/dragoste... Dar e bine ca ne mai intalnim si asa, prin fibre si MB si monitoare, ca sa ne amintim de iubire! Te mai astept, te mai vizitez, imi plac \"con-scrierile\" cu tine...

Foarte ciudat cum nu te simti acasa nici macar acasa... Am scris despre asta in ultimul text postat (culisele casei)...De mult o simt, abia acum s-a materializat...Vara asta trecuta cand am ajuns iar la Stupca mi-a venit sa plang cu urlete de atata dor...Plangea balada in locul meu... Cam asta am regasit si in textul tau, cred ca am simtit instantaneu si mirosul de boz al locurilor... Sa ne traiesti mult, bine si frumos, cum se pare ca ai facut pana acum...

M-a luat durerea de stomac citind randurile tale... Si nu am asemenea reactii decat la emotii puternice, cum ar fi, de exemplu, fiecare reintoarcere in Stupca...locul eternelor copilarii...ale mele! Felicitari...

Distanta...nu, nu sunt distanta, uneori (adesea) mi-e sila de tot ce ma inconjoara si uneori lucrul asta se simte si in ce scriu, poate de aceea atata elegie in textele mele (nu e cazul aici). in textul asta am fost doar un pic acida, un pic razvratita, \"uscata,\" cum spui tu, ca doar cum sa fie mana mortului care iti conduce stiloul?! Desi recunosc, adesea imi place moartea... Iar cu stilul universal...nici nu am incercat sa ma inscriu in vreun stil si nici nu am incercat sa scriu proza de noptiera care sa fie citita facil si la ore cand doar pupilele nu dorm, in ciuda neuronilor...Nu ma pot supara pe Savater sau pe Paler ca imi trebuie mai mult de o zi ca sa le citesc cartile...ba chiar ma bucur! Poate ca asta e buba: incercand sa fac driblinguri printre teribilisme si randuri anodine, complic constructiile sau, mai degraba, incerc sa le redau mai...concentrat... Reactiile prind bine, insa! Incearca \"Ritmul devenirii\"... Poate ca nu iti va parea uscat...

...doecamdata aici m-a adus! Da...nimeni nu a stiut sa-l incadreze intr-un gen anume. Iar lecturile mele poetice...as putea doar sa ii numesc pe poetii mei preferati: BLAGA, Nichita si Arghezi. Si Verlaine; dar nu cred ca ii regasim pe ei aici. Prima data am vrut sa inscriu textul asta la sectiunea poezie, insa oriunde ar fi, tot merge si nu merge, la fel ca celelalte din sectiunea Personale. Parca nu m-as atinge de poezia pura, asa cum o stim noi, ea coexista adesea cu naratiunea in proza, cu stilul de aparenta confesiune, cum il numea cineva si cam acestea ma definesc pe mine cel mai bine...