Reîntoarcerea materiei

1 min lectură·15 martie 2007

Mediu

Am tot udat la rădăcină

dorul triumfător de

mine însămi...

dorul de piatra-mbrățișată-n gheață

și împlântată-n luna plină

spre care lupii de iubire

își scutură în rânjet colții

muiați în sute de himere...

M-a sufocat

prea lacomul eu

de ieri și de mai mult,

hrănindu-mi sufletul cu jarul serii

în care-am ars

tot flori cu iz de vechi,

cu iz de tine...

M-am îngropat

cu uriași străbuni ai morții

în cimitir, sub crucea vie,

mi-am spulberat cenușa

înspre magme

și-a patra zi m-am regăsit –

piatră hoinară și-nghețată

trăind printr-o adulmecare

a liniștii din albe valuri

care zâmbind,

mă șlefuiesc prin biciuirea lor,

de zi cu zi...

012.652

Ecaterina Pavel. “Reîntoarcerea materiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-pavel/poezie/236950/reintoarcerea-materiei

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

...si nu are nimic diabolic, desi...666 de caratere! Lectura placuta!