Dunca Valentin

la ora 10 ninge în Alaska la ora 11 plouă-n Vietnam Venezuela e scăldată-n prea mult soare Parisul, are cerul la amiază innorat în Londra e silfid, fără culoare doar timpul e coaxial

Scrie-mi pe tâmplă ceva nerostit Care să mă dezlege de nereguli Și-ntr-un foșnet sublim ce se-așterne tăcut Pe cioburi de suflet spart să-mi vindec întregul. Secunda s-a pornit pe-un drum

Trupul mi-e gol Sufletul stingher Spiritu-mi liber Încearcă rebel De cerul din noi să se prindă Iubirea-ţi sfioasă ne ningă Focu-mi din tine să-l stingă Acoperă-mi trupul cu mantia sufletului

În toamna sufletului meu e vară Nu port în inimă doar umbra unui zeu Un gând răzleţ mă încovoaie şi e clar că Zarul ce se rostogoleşte a destin sunt pentru mine însumi eu Și-atunci, preţ de o

iubirea, îmi săpase adânc sub frunze tatuaje cu temple robuste din muguri ce ascund flori cu chipuri de zei neciopliți foarte curând se vor deschide scuturând potop de petale în murmur de

ca o ancoră de lumină curcubeul a legat cerul din noi timpul își ninge topit anii și plouă uscat prin ziua asta senină cu fluturi aurii, catifelat de moi mi se așează șoaptele ca roua pe