Dumitru Sava

te chem frumoasă doamnă să o luăm de la-nceput tu mie să îmi fi icoană eu… paradisul tău pierdut privești cum fumegă țigara și așteptarea ți-e mai rea tot mai amară e cafeaua când nu

Ultimă lună... Și cântă cucuveaua, A noapte bună!

singurătate lacomă de lumină te ning cu petale de gând să iau asupră-mi a ta vină și iadului apoi mă vând… smerit te-adun din colbul de uitare în purgatoriu te zidesc altar să-mi fac

Eu o aștept la fântână… Ea la curmătură! Mă-ta vara-n curte spală? Mă tancu are motor? Am răcit la o vale! Zise ea când cobora… Bă, to(t în Pit)ești? / Nu, (în Ti)tu! Întrebare: Ce e

Că, vădit deranjată de insistența cu care Ocultul Sion încearcă să bifeze puncte în Marele său Plan, Germania se instalase temeinic la timona bătrânului continent. Rusia, stânjenită de sporirea

mâine voi căuta o târfă cea mai urâtă dintre toate și cea mai plină de păcate am să-i dau chiar de e mult treizeci de lei zece pentru mine zece pentru tine iar zece pentru dumneaei și am

să fiu român! Pentru că ai mei m-au zămislit aici pe prispa casei, într-o vară, sub cel mai minunat cer cu stele. Și pe pământul ăsta care, se zice, e „țara zeilor”. De mic plângeam într-o limbă

Se făcea ca demult cândva murisem și sufletul meu privea neputincios crematoriul ce mă pre-făcea cenușă milos m-a adunat într-o cupă de crin Și s-a ridicat cu mine sus către cer vroia să mă

suliță solară firul de iarbă despică bobul seminței și crapă coaja pământului lumină verde ascunsă-n ochii tăi despică bobul iubirii și crapă scoarța cerului săgeată magică în inima mea

atâta liniște în jur... era târziu târziu amintirile plecaseră de mult într-ale lor ca o stafie privirea ta și-n noapte le mai căuta urma un pas o stea alt pas iarăși o stea ca să nu uite

tot ce sfințește iubirea înflorește și asfințește!

însingurată dar minunată femeie română orice ai face și oriunde te-ai afla te anunț că deși nu e opt martie astăzi este totuși Ziua Ta ziua în care ai dreptul la o cină romantică pentru că

tu îmi spui să nu mai beau din țoiul ăsta murdar licoarea speranței în care plutesc împrăștiate naufragii printre bikini și chiloți mânjiți de rahatul pestilențial al unei “revoluții\" furate

o să m-aștepți într-o zi înfrigurată în portiță cu mâna timid întinsă spre mine un înger ce își cerșește nemurirea eu hrăpăreț să o apuc și să plec așa aiurea cu ea la plimbare prin

aș îngenunchea în fața ta, ți-aș prinde palmele între ale mele și te-aș privi adânc în oglinda ochilor... până în străfundurile sufletului! de jos în sus, așa cum se cade să privească muritorul o

Câți ani ai tu bunule? Am vârsta toamnei… Ce frumoasă e iarna!

gem de prune gem de vișine gem de caise gem de dude gem, de gem!

fiindcă sunt un drac gol Îngerul m-a sfătuit să îmbrac rasă că se jena de mine… era Femeie!