Poezie

a doua moarte

bunicului meu

1 min lectură·11 noiembrie 2015

Mediu

m-am dus să mor ca voi să fiți

și cum scria-n cartea poștală

eu chiar m-am ținut de cuvânt

dar voi voi ce mi-ați făcut

ați luat un os de-al nu știu cui

și m-ați făcut erou necunoscut

dar eu eu sunt dumitru al lu’ radu al lu’…

adierea de vânt prin câmpul cu flori

e plânsul lăutei ce n-a cântat la nuntă

mângâiere a voastră pe frunte de erou

și toate miasmele amintesc aroma mamei

când tună se-aud vorbele tale tată

picurii de ploaie sunt lacrimi de la iubită

și-n fiecare primăvară pajiștea verde

e tinerețe fără bătrânețe de la zeu

v-am fost la fel de bun ca pâinea lui iisus

până la ultimul strop v-am dăruit vinul

ce mi-ați făcut ce mi-ați făcut...

din mine nu mai crește grâu

și nici nu înflorește via

zadarnic orfanul mă cată printre stele

sunt os într-un mausoleu

001.491

Dumitru Sava. “a doua moarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14082678/a-doua-moarte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.