Fluturele ăla...

pe-atunci nu știam că împreună eram cremenea și amnarul când ni s-au atins privirile instantaneu am scânteiat și mi s-a aprins fitilul iar de la el focul în inimă devenisem dragonul ce arunca pe gură flăcări arsura sărutărilor mele te făcea roșie ca para în zadar tot încercam să mă ascund în umbra ta ori să mă răcoresc în tine acum după ce tu ai ars ca țigara pe care în fiecare dimineață o făceam poștă la cafea da da abia acum îmi dau seama că fluturele ăla de foc ce-ți pârjolea măruntaiele de te-ncingeai ca un cazan cu aburi era iubirea