Noi oamenii...

dumnezeu da da dumnezeu nu vă mirați e un copil... de lut în singurătatea lui a luat o bucată din sine a început să se joace cu ea și după chipul și asemenea sieși a plămădit un alt copil mai mic căruia i-a spus pământ adică pe limba lui cerească adam i s-a părut că e cam dolofan și urât și atunci a luat din el o bucățică s-a jucat cu ea și a ieșit eva habar nu aveți de ce a numit-o așa pentru că văzându-se atât de frumoasă drept mulțumire aceasta i-a strigat ave iar ecoul a răspuns din oglindă i-a lăsat prin grădina raiului și cei doi au început să se joace firesc exact de-a ceea ce știau de-a făcutul copiilor cum dumnezeu se voia totuși unic s-a supărat rău de tot și i-a alungat să li se piardă urma le-a zis oameni copii de zeu noi oamenii mari de atunci în joacă am construit lumea poate de aia e cam strâmbă dar joaca preferată e făcutul de copii și cum plagiem fără acordul zeului ni se tot spune că păcătuim dar noi nu avem nicio vină tot timpul țipă copii în noi când ne îndrăgostim unul de altul ne îndrăgostim pentru că așa ne aleg ei să le fim mamă și tată când ne iubim de fapt nu iubim ne copiem chiar și când murim nu murim să nu mai avem din ce face copii dumnezeu își ia lutul înapoi