Voi!
Nu veți putea vedea niciodată
ce drum lung am făcut prin acea vale seacă,
Și ce meandre tenebroase-am străbătut odată
pentru iubirea ce o port în vatră.
De ce?!
V-ați drămuit iubirea
Nu vreau să-ți spun povețe, legi
ți-ar lua prea mult să mă-nțelegi,
cît te iubesc,
cît te ador!
Privindu-te o clipă...mor!
Deodată...iar întineresc!
Nu vreau decît să te privesc, să rîd,
să
Cu pasul ce-adaugă marea distanță,
rotirea de fier,
macazul ce-ndreaptă destinul in spațiu;
oh! Viață!
Un renghi,o durere
sa stai tot de față
la timpul iubirii,
ce-atunci te cuprinde
dar
Un vuiet cuprinde tăria de stîncă
a inimii mele...
Frumoasă nălucă!
Visarea cumplită a dragostei noastre,
se-nalță spre culmi de pădure
roș\', verzi și albastre...
Șiragul de perle
pietrișul
DF