Dragoș Vișan

Atunci când Ionuț Caragea scrie un poem splendid și ca remember, pentru un tată pierdut, când sunt 11 ani de la deces nu se mai scrie și... dedicație.

Claudiu, prietene, vii cu prea multe solicitări...

Până să apari în comentarii la acel poem se limpezise clar faptul că acel poem era despre tatăl lui Ionuț Caragea, iar autorul cerea printr-un prim comentariu să nu se comenteze aiurea pe acel text. Însă tu i-ai încălcat rugămintea și ai făcut în comentarii un tur de forță, o campanie de ponegrire a sa și a altor colegi ai săi, dintre care mă număram și eu, văzut de tine coleg la cataramă cu el, când noi abia ne reîmprieteniserăm.

Aceste solicitări de a ne dezvonovăți pentru că te-am fi dojenit fără niciun rost arată un singur fapt: te crezi nevinovat, îndreptățit să faci orice vrei pe aici, fără a fi responsabil și tu pentru rănirea sufletească, pentru terfelirea onoarei scriitorilor din România. Chiar fără să ceri niciodată iertare pentru cuvintele deosebit de grele spuse din mânie în purtarea unei polemici pe care ai inițiat-o însă nu vrei să o-nchei.

Mi-ai dat în această noapte propriile mele texte la controlat. Am făcut un poem despre tataie Niculaie și apare "Neverificat". Bravo, prietene Claudiu! Dar te întreb: tu, cu atâtea abateri de la o conduită plină de omenie și colegialitate, pe care ar trebui sa o aibă un bun și iscusit editor renumit de site, de cenaclu literar, nu ești cumva un om verificat constant de îngerul tău păzitor ce scrie în Cartea Vieții tot ce gândești, intenționezi, discuți și faci?

Aceste hotărâri ale tale pot să ajungă sus, în Ceruri la o supervizare. Dacă nu ți se îngăduie să faci unele lucruri, iar tu le faci îți atragi mânie mare de sus, prietene și frate Claudiu!

Măcar lasă-mă în pace și nu mi te mai adresa. Mă verifici precum un cenzor acum. OK. Poți face și mai multe de atât. Poți oricând să mă și schingiuiești. Eu îți voi replica: "Iubește și fă ce vrei!", din Noul Testament. Nu uita: mai întâi iubește deplin și pe Dumnezeu, și pe aproapele tău, apoi poți să devii justițiar și să faci ceea ce vrei și asupra semenilor tăi, care sunt considerați prieteni virtuali în acest site literar.

Aprobarea, parafarea de către un funcționar a unei probleme

Calculatorul. Sau, dacă e persoană, contabilul ori matematicianul.

Asta este. Îmi cer scuze față de domnul Radu, amfitrionul nostru. Nu am avut ocazia să discut niciodată cu el. Așa mi s-a părut mie că-l cheamă, așa am scris.

Se înțelege, oricum. Încă o dată scuze, domnule Radu!

Și eh, tocmai pe "animalele îngeri" mă bazam!
Meteore din Tessalia, tării în chilii fiind petice de azur și de liniștire prin isihasm (practicarea rugăciunii inimii).

Scuze, sunt foarte laconic în acest poem.

Pipa păcii

"nu ne-ar plăce". My mistake.

"nu ne-ar plăcea" e forma corectă.

"puțin îndoit în spre înainte"

- "înspre".
Mi-a plăcut. Atmosferă de epocă oglindită atât de bine, fără nostalgie neapărat. Și oricât nu ne-ar place am fost tovarășii sovieticilor ca să-i batem pe nemți, austrieci, unguri.

Am numit așa "cravata" pionierească. I-am descifrat simbolistica. Era un simbol pe care mulți din Apus îl trec astăzi cu vederea. Iar Uniunea Sovietică a fost și Ucraina, Belarus, Țările Baltice, Georgia (Gruzia ori RSS Gruzină, Kazahstanul, Azerbaidjanul, RSS Moldovenească.
Erau mai multe state-n Uniunea aceasta care a învins Puterile Centrale, doar cu sprijinul României, Marii Britanii, a SUA și a Canadei.

După Uniunea Sovietică, România a dat lovitura mortală regimurilor fasciste din Centrul Europei.

ROȘUL de care unora le este frică și astăzi. Occidentul recunoaște parțial acest adevăr, cu jumătate de gură. Și ucrainenii au avut un rol mare în înfrângerea lui Hitler. Ucraina, o Pasăre Phoenix, a renăscut după 1945. Rusia și ea.

De ce se luptă ele astăzi îngenuncheate? Din voia lui Putin și a mai cui?

Și a mai cui — aceasta e întrebarea la care lumea bună tace. Lucrează totuși într-o singură direcție, dar tace mâlc.

Bulgărași de smirnă. Ea se mai găsește doar în proporție de 10% față de alte timpuri ca rășină fină al unui arbore ce crește doar în Kenya, Etiopia, Somalia și Arabia Saudită.

Unul dintre cele trei daruri ale celor trei magi la ieslea Pruncului Mântuitor al lumii întregi.

Mulțumesc mult. Iertare că n-am mai apucat în zilele trecute să-ți răspund. Am uitat și vreo zi sau două nu se puteau da comentarii, texte, tăcute erau toate vocile alaltăieri atât de-aprinse. Liniștea pe-aici este binecuvântare. Așa o fi și când murim, intrăm în sfârșit prin liniște și ne liniștim. Ajunge zilei osteneala sa. Ajunge vieții alergătura. Acest poem este și despre imponderabilitate, înălțare, moarte.

Pace și poezie.
Un poem fascinant. Aceste cuvinte alcătuiesc, cu adevărat "rugăciunea poeziei". Nici nu m-am gândit că genul liric are și această posibilitate, să ne facă mai buni, noapte de noapte.
Cordialitate, simplitate.

Fără bombe, fără niciun război, fără groază.

De aceea nu închid comentariile la acest text al meu.

Poate se va căi într-o zi marele nostru voievod sau împărat Claudiu. Sper să vină minutul, ora, ziua, anul acela. Să-și ceară și el odată măcar iertare de la o poetă jignită.

Mai fac apel față de ceilalți scriitori să nu mai discute mult aici. Așteptăm scuzele domniei sale Claudiu Toșa.

Silence! Vă rog mult, tăcere deplină!

Dacă nu își cere scuze, atunci domnul Claudiu Toșa turuie la infinit. Dacă are cu cine e fericit! Cine se-aseamănă cu el se și adună: cercul său de lectură. Un cerc antic, de tip claudian. Ceilalți așteptăm să își ceară scuze.

Dacă nu văd odată că domnul Claudiu Toșa îi cere public scuze aici, pe site, doamnei Elena Papadopol, eu nu mai vorbesc nicicând cu domnia sa.

Un bărbat care sfidează doamne poete în repetate rânduri, chiar fără niciun motiv nu merită să i se mai adreseze niciun cuvânt. De astăzi nu voi mai schimba nicio vorbă cu Măria sa Claudiu Împăratul dacă nu îi face o plecăciune doamnei Elena Papadopol, pe care a silit-o să plece, punându-i și tinichele în coadă, după cum a văzut numai Majestatea Sa Claudină lucrurile. Atitudinea ei de poetă demnă, ce voia să se afirme și pe acest site, nu doar în viața literară reală, nu-i convenea domnului Claudiu Toșa. Habar n-am de ce. Poate ne explică excelența sa superbissimă.

Nu se poate așa ceva, misoginismul în lumea literară este o vină foarte mare. Iar aici există dovezi clare, afirmații sfidătoare grosolane la adresa doamnei Elena Papadopol, insulte repetate din partea editorului de site, Sfântul C.T., cel nepătat, cel viteaz.

Domnul Claudiu Toșa îi îndeamnă și pe alți poeți să fie misogini literari? Eu aș spune că da. Însă suntem în Postul Adormirii Maicii Domnului și Cineva de sus, totuși foarte aproape, ca frate în duh, dar și ca Tată ceresc vede totul. Nu vă este teamă de acest Cineva, domnule al domnilor literați, Claudiu Toșa. Nu vă e frică de nimic să aruncați cu noroi în onoarea noastră, să ne spuneți cuvinte care vă califică între cei mai vicleni pamfletari fără să aveți argumente solide?

Umpleți comentarii cu ură din suflet, în loc să emiteți judecați de ordin estetic la texte. Absentați perioade foarte lungi, fără să interveniți la aprecierea textelor și a autorilor.... ce vă plac. Apoi veniți cu diatribe de presupuse acuze.

Vrem scuzele domniei voastre. Nu le uitați.

Nu vă mai adresez nicio vorbă! Cereți-vă scuze doamnei Elena mai întâi!

Cu doamna Elena Papadopol, care publică în reviste, volume și este un om de cultură apreciat, nu înțeleg ce aveți. Cu vreo două zile înainte încă îi comentați pozitiv, laudativ textele (înstelate adeseori). Oricine ia poziție împotriva unor jigniri este și în absență luat la iarăși și iarăși la refec. Nu încetați cu dojenirea.

Din spusele Elenei Papadopol și ale lui Ionuț Caragea ar reieși că ați încălcat de zeci de ori în vreo câteva zile orice urmă de bun simț. Chiar nu vă simțiți să adresați măcar doamnei Elena Papadopol, care a plecat de aici definitiv (după cum mi-a spus astăzi pe Facebook) scuze, iertare? Mi-a apreciat pentru prima dată niște poeme pe Fb, deoarece doar de ieri sau alaltăieri suntem prieteni pe Fb. Eu credeam că este Papadopol pictorița din Constanța. Iar ea era Elena Papadopol poeta. Și insinuări că am face un "trio" cu Ionuț Caragea de mult nu stau bine unui gentleman ca dumneavoastră.

Și recunosc încă o dată că m-am rățoit și eu la începutul verii la Ionuț Caragea dintr-o confuzie a sa, când mă luase la trei-păzește crezând că arunc cu jigniri asupra sa. Am continuat din inerție să-l înfrunt polemic. Îl sfătuiam să plece de aici, să nu aibă parte de condamnări. Reluați lecturarea acelor neplăceri, comentarii, deoarece discordia cu domnia voastră era veche, terifiantă. Datorită bunului coleg poet Ilie Viorel Stănică, pentru că a insistat să îngrop sabia războiului față de Ionuț Caragea, observând și atitudinea fair-play de neintervenție a lui Teodor Dume și a altor poeți, poete ce-l știu mult mai bine pe Ionuț Caragea și de la multe evenimente literare din țară, am ales împăcarea cu el. Un timp nu a acceptat, fiind circumspect. A spus să nu mai vorbim deloc, ca și cum nu ne-am fi cunoscut.
Și eu am început să îi comentez textele tot mai deseori. V-a deranjat acest lucru? Nu v-am mai fost domniei voastre pe plac?

Dacă sunt și impresii de lectură, ca un jurnal de lecturare a "Dreptului la Timp" de Martin Heidegger, aceste gânduri mai au și ceva melancolic, și o anumită revoltă, iluzionarea venind din multe direcția mai ales în prezent, iar diferențierea dintre laturile extreme "inadaptat" - "cel mai crud" transgresând specia umană, în întreg regnul animal. Am observat că și din trestie gânditoare pascaliană omul poate prinde rădăcini, să se fixeze solid, în final, vegetal. Și eu discut astfel de probleme în familie. Sunt dileme existențiale. Deziluzionarea este o întreprindere cotidiană. La orice vârstă. Fie că ne place Schopenhauer, Seneca, cinismul, scepticismul lui Nietzsche, determinismul de tip creaționism, fatalismul lui Vasile Conta, intuiționismul lui H. Bergson, fenomenologia lui Husserl, dacă mai gustăm și Yoga, Zen, daoism, șintoism cu ikebana și arta grădinii tradiționale, toate au câte ceva din "neti-neti", din dibuiri, iluzionări și deziluzionări. Unele sisteme filosofice nu sunt recomandate a fi practicate foarte mukt, să nu ne dea obsesii. Mi-a plăcut "eseul" tău. Poate fi încadrat și la rubrica eseu filosofic. M-a mai liniștit.

Să înțeleg faptul că s-a gătat.
Atunci, pentru frumusețea ghicitorii acord o stea țuicii gălbioare, albe, galbene! De prune, mere, pere, gutâi, corcodușe, caise, salcâm! Cred că și din soc s-ar putea face o țuică tare... socată!

Ați mai făcut un poem în această dimineață. Să fie o nouă bună zi, cu sârg artistic și frumusețe la mare, în familie, printre prietenii domniei voastre, maestre, la Marea cea Mare!

Ilie Viorel Stănică, ești mai tare decât crezi că ești, iar discursul tău liric este bine format, se tot perfecționează , de la un poem la altul. Ti-am arătat mai sus anumite repere de interpretare a scrierilor tale. Pot fi multe alte tehnici pe care le abordezi. Ai citit mai multe cărți decât mine în viață. Ai și o pregătire aparte, știind din industrie, tehnică o grămadă de lucruri pe care eu nu le recepție, fiindcă nici nu sunt atât de dornic de a ști, ca tine. La ghicitori, la meseria lui Oedip, de pedepsire a Sfinxului, ești mereu pe punctul de a da răspunsul exact.

Hai, Claudiu, că se înțelege și faptul că dacă a plecat cu adevărat au rămas Tom și Jerry amândoi în mine. Se zbenguie deja, însă pentru că așa spui și observi deja. Adevărul este că metamorful Dragoș nu se vacridica dintr-un munte legendar vulcanic și cu ghețuri al Islandei. Iar Ionuț Caragea afost un domn aici, de atâtea ori, primind mulțumiri entuziaste după multe comentarii date. Are mulți prieteni și în acest cenaclu literar virtual. Domnul Teodor Dume a conlucrat frecvent cu Ionuț Caragea. Putea să intervină și să-i ia partea, să tempereze aceste dispute polemice, mai ales că este un mare poet și ar fi putut să liniștească spiritele încinse mai repede. Însă și-ar fi făcut sănge rău cam mult timp. Tu, Claudiu, nu știu cât înveți din aceste experiențe. Dacă moderator înseamnă baci, atunci nu îți sunt calfă eu.