Dragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
Claudiu, prietene, vii cu prea multe solicitări...
Până să apari în comentarii la acel poem se limpezise clar faptul că acel poem era despre tatăl lui Ionuț Caragea, iar autorul cerea printr-un prim comentariu să nu se comenteze aiurea pe acel text. Însă tu i-ai încălcat rugămintea și ai făcut în comentarii un tur de forță, o campanie de ponegrire a sa și a altor colegi ai săi, dintre care mă număram și eu, văzut de tine coleg la cataramă cu el, când noi abia ne reîmprieteniserăm.
Aceste solicitări de a ne dezvonovăți pentru că te-am fi dojenit fără niciun rost arată un singur fapt: te crezi nevinovat, îndreptățit să faci orice vrei pe aici, fără a fi responsabil și tu pentru rănirea sufletească, pentru terfelirea onoarei scriitorilor din România. Chiar fără să ceri niciodată iertare pentru cuvintele deosebit de grele spuse din mânie în purtarea unei polemici pe care ai inițiat-o însă nu vrei să o-nchei.
Mi-ai dat în această noapte propriile mele texte la controlat. Am făcut un poem despre tataie Niculaie și apare "Neverificat". Bravo, prietene Claudiu! Dar te întreb: tu, cu atâtea abateri de la o conduită plină de omenie și colegialitate, pe care ar trebui sa o aibă un bun și iscusit editor renumit de site, de cenaclu literar, nu ești cumva un om verificat constant de îngerul tău păzitor ce scrie în Cartea Vieții tot ce gândești, intenționezi, discuți și faci?
Aceste hotărâri ale tale pot să ajungă sus, în Ceruri la o supervizare. Dacă nu ți se îngăduie să faci unele lucruri, iar tu le faci îți atragi mânie mare de sus, prietene și frate Claudiu!
Măcar lasă-mă în pace și nu mi te mai adresa. Mă verifici precum un cenzor acum. OK. Poți face și mai multe de atât. Poți oricând să mă și schingiuiești. Eu îți voi replica: "Iubește și fă ce vrei!", din Noul Testament. Nu uita: mai întâi iubește deplin și pe Dumnezeu, și pe aproapele tău, apoi poți să devii justițiar și să faci ceea ce vrei și asupra semenilor tăi, care sunt considerați prieteni virtuali în acest site literar.
Pe textul:
„Către domnul Radu Herinean și toți editorii" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Ghicitoare 519 " de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 519 " de Miclăuș Silvestru
Se înțelege, oricum. Încă o dată scuze, domnule Radu!
Pe textul:
„Către domnul Radu Herinean și toți editorii" de Dragoș Vișan
Meteore din Tessalia, tării în chilii fiind petice de azur și de liniștire prin isihasm (practicarea rugăciunii inimii).
Scuze, sunt foarte laconic în acest poem.
Pe textul:
„Înaripat" de Dragoș Vișan
"nu ne-ar plăcea" e forma corectă.
Pe textul:
„Un crâmpei de amintire" de nicolae tomescu
- "înspre".
Mi-a plăcut. Atmosferă de epocă oglindită atât de bine, fără nostalgie neapărat. Și oricât nu ne-ar place am fost tovarășii sovieticilor ca să-i batem pe nemți, austrieci, unguri.
Pe textul:
„Un crâmpei de amintire" de nicolae tomescu
Erau mai multe state-n Uniunea aceasta care a învins Puterile Centrale, doar cu sprijinul României, Marii Britanii, a SUA și a Canadei.
După Uniunea Sovietică, România a dat lovitura mortală regimurilor fasciste din Centrul Europei.
ROȘUL de care unora le este frică și astăzi. Occidentul recunoaște parțial acest adevăr, cu jumătate de gură. Și ucrainenii au avut un rol mare în înfrângerea lui Hitler. Ucraina, o Pasăre Phoenix, a renăscut după 1945. Rusia și ea.
De ce se luptă ele astăzi îngenuncheate? Din voia lui Putin și a mai cui?
Și a mai cui — aceasta e întrebarea la care lumea bună tace. Lucrează totuși într-o singură direcție, dar tace mâlc.
Pe textul:
„Un crâmpei de amintire" de nicolae tomescu
Unul dintre cele trei daruri ale celor trei magi la ieslea Pruncului Mântuitor al lumii întregi.
Pe textul:
„Ghicitoare 518" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Înaripat" de Dragoș Vișan
Un poem fascinant. Aceste cuvinte alcătuiesc, cu adevărat "rugăciunea poeziei". Nici nu m-am gândit că genul liric are și această posibilitate, să ne facă mai buni, noapte de noapte.
Cordialitate, simplitate.
Fără bombe, fără niciun război, fără groază.
Pe textul:
„rugăciunea poeziei" de Mihaela Popa
Poate se va căi într-o zi marele nostru voievod sau împărat Claudiu. Sper să vină minutul, ora, ziua, anul acela. Să-și ceară și el odată măcar iertare de la o poetă jignită.
Mai fac apel față de ceilalți scriitori să nu mai discute mult aici. Așteptăm scuzele domniei sale Claudiu Toșa.
Silence! Vă rog mult, tăcere deplină!
Dacă nu își cere scuze, atunci domnul Claudiu Toșa turuie la infinit. Dacă are cu cine e fericit! Cine se-aseamănă cu el se și adună: cercul său de lectură. Un cerc antic, de tip claudian. Ceilalți așteptăm să își ceară scuze.
Pe textul:
„Despre poezia Elenei Papadopol" de Dragoș Vișan
Un bărbat care sfidează doamne poete în repetate rânduri, chiar fără niciun motiv nu merită să i se mai adreseze niciun cuvânt. De astăzi nu voi mai schimba nicio vorbă cu Măria sa Claudiu Împăratul dacă nu îi face o plecăciune doamnei Elena Papadopol, pe care a silit-o să plece, punându-i și tinichele în coadă, după cum a văzut numai Majestatea Sa Claudină lucrurile. Atitudinea ei de poetă demnă, ce voia să se afirme și pe acest site, nu doar în viața literară reală, nu-i convenea domnului Claudiu Toșa. Habar n-am de ce. Poate ne explică excelența sa superbissimă.
Nu se poate așa ceva, misoginismul în lumea literară este o vină foarte mare. Iar aici există dovezi clare, afirmații sfidătoare grosolane la adresa doamnei Elena Papadopol, insulte repetate din partea editorului de site, Sfântul C.T., cel nepătat, cel viteaz.
Domnul Claudiu Toșa îi îndeamnă și pe alți poeți să fie misogini literari? Eu aș spune că da. Însă suntem în Postul Adormirii Maicii Domnului și Cineva de sus, totuși foarte aproape, ca frate în duh, dar și ca Tată ceresc vede totul. Nu vă este teamă de acest Cineva, domnule al domnilor literați, Claudiu Toșa. Nu vă e frică de nimic să aruncați cu noroi în onoarea noastră, să ne spuneți cuvinte care vă califică între cei mai vicleni pamfletari fără să aveți argumente solide?
Umpleți comentarii cu ură din suflet, în loc să emiteți judecați de ordin estetic la texte. Absentați perioade foarte lungi, fără să interveniți la aprecierea textelor și a autorilor.... ce vă plac. Apoi veniți cu diatribe de presupuse acuze.
Vrem scuzele domniei voastre. Nu le uitați.
Nu vă mai adresez nicio vorbă! Cereți-vă scuze doamnei Elena mai întâi!
Pe textul:
„Despre poezia Elenei Papadopol" de Dragoș Vișan
Din spusele Elenei Papadopol și ale lui Ionuț Caragea ar reieși că ați încălcat de zeci de ori în vreo câteva zile orice urmă de bun simț. Chiar nu vă simțiți să adresați măcar doamnei Elena Papadopol, care a plecat de aici definitiv (după cum mi-a spus astăzi pe Facebook) scuze, iertare? Mi-a apreciat pentru prima dată niște poeme pe Fb, deoarece doar de ieri sau alaltăieri suntem prieteni pe Fb. Eu credeam că este Papadopol pictorița din Constanța. Iar ea era Elena Papadopol poeta. Și insinuări că am face un "trio" cu Ionuț Caragea de mult nu stau bine unui gentleman ca dumneavoastră.
Și recunosc încă o dată că m-am rățoit și eu la începutul verii la Ionuț Caragea dintr-o confuzie a sa, când mă luase la trei-păzește crezând că arunc cu jigniri asupra sa. Am continuat din inerție să-l înfrunt polemic. Îl sfătuiam să plece de aici, să nu aibă parte de condamnări. Reluați lecturarea acelor neplăceri, comentarii, deoarece discordia cu domnia voastră era veche, terifiantă. Datorită bunului coleg poet Ilie Viorel Stănică, pentru că a insistat să îngrop sabia războiului față de Ionuț Caragea, observând și atitudinea fair-play de neintervenție a lui Teodor Dume și a altor poeți, poete ce-l știu mult mai bine pe Ionuț Caragea și de la multe evenimente literare din țară, am ales împăcarea cu el. Un timp nu a acceptat, fiind circumspect. A spus să nu mai vorbim deloc, ca și cum nu ne-am fi cunoscut.
Și eu am început să îi comentez textele tot mai deseori. V-a deranjat acest lucru? Nu v-am mai fost domniei voastre pe plac?
Pe textul:
„Despre poezia Elenei Papadopol" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„iluzia de a fi" de Stanica Ilie Viorel
Atunci, pentru frumusețea ghicitorii acord o stea țuicii gălbioare, albe, galbene! De prune, mere, pere, gutâi, corcodușe, caise, salcâm! Cred că și din soc s-ar putea face o țuică tare... socată!
Pe textul:
„Ghicitoare 517" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Se adună-n inimi stele" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Un legământ poetic al lui Ilie Viorel Stănică" de Dragoș Vișan
Pe textul:
„Despre poezia Elenei Papadopol" de Dragoș Vișan
