Se adună-n inimi stele

Aşa este cum zici, Igitur O lovitură de zaruri Ca valul la maluri Atinge jumătate de Infinit Cât ai clipi... O tăcere adâncă se scufundă-n cântare În urma ei, ecou de bâldâbâk vine din mare Pe urmele ecoului, valurile mării sărută plaja Un sărut permanent de iubire Izvor de nemurire… Când violoncelul cântă se adună-n inimi stele Fiecare cu minunea visurilor mele Într-un vis, pe o cărare coborâtoare spre mare Aleargă amintirile dimineţilor de vară Care încep într-o seară La o pipă şi o ţigară, pe scară... E vremea ca nodul să facă muguri Mugurii să facă flori Florile să facă fructe Fructele să fie culese la timp Dacă nu te grăbeşti Toate acestea le trăieşti Pictând, în gând, pânzele albe… Nu te lăsa ispitit de aparenţe Aparenţele-s trecătoare Mergi la izvoare Ia-le pe toate la rând Izvor după izvor Până găseşti Izvorul vieţii Pe dunga albastră a dimineţii… Dimineţile de vară poartă-n ele Paşii desculţi prin stropii de rouă Așteptarea ca soarele să răsară din mare Se logodeşte cu visul nopţii Zarul sorţii se rostogoleşte pe plajă Desăvârşind vraja unei iubiri Între realitate și vis Pe cărările inimii din Paradis De la Alexis și Sloterius la Pitagora și Asterix Cu culorile de peste punctul fix Punctul pe i Mic... Stând în aşteptare, la mare Lumea s-a descompus în factori primi Simplificările au venit singure Au apărut zările rând pe rând Aşa cum apar amintirile-n gând Între rânduri, cărările inimii Intrând în labirintul minţii… Pe plaja Tympului fără sfârşit Toate se leagă între ele Azi este Ziua Internațională a Pisicii Fără nici un risc, caut un pix şi scriu: Cam pe aici e începutul. De ce așa? Pentru că aşa cred şi aşa vreau eu. Să nu am nici o dorinţă, nici o preferinţă, nici o idee preconcepută. Primul mesaj de azi este pentru tine. Motivul vine de la merele inorogului pe care le-am găsit pe pagina ta. Unde, ce şi cum? Eu atât pot să-ţi spun acum. Rândunica şi Delfinul, prietenii mei Și a pescăruşilor mei voiajori Îmi aduc de pe mare scrisori. Dimineaţa a început bine Semnele mele s-au adunat într-o carte Cartea lui Picasso cel Mic Maestru în Nimic Și-n eroare De la o eroare de exprimare Până la o eroare de calculator Urc şi cobor o scară Cu toate treptele ei Eroare după eroare, după eroare Între erori, nici punctele cardinale Nu mai arată ce trebuie Acul busolei nu mai arată nordul De fapt, nici nu mai există busolă A dispărut împreună cu eroarea de calendar Eroarea-i în firea lucrurilor La facerea lumii Când l-a făcut Dumnezeu doar pe Adam A trebuit să revină, să corecteze eroarea Făcând-o pe Eva, mai puţin ascultătoare decât Adam Pe undeva o altă eroare Eroarea persistă, din treaptă-n treaptă Scara erorilor este la îndemână Eroare după eroare, după eroare De la eroarea de calculator Până la eroarea de calcul A zilelor de concediu la mare A legăturilor de avion A fuselor orare Ardeleanul nu se dezminte nici dacă s-a mutat casa lui din vârful muntelui pe malul mării... Ba mai mult... în vecinătatea mării se simte mai vecin cu Infinitul şi cu Dumnezeu... nu doar că se simte, chiar aşa şi este... Un cântec mă urmăreşte/ După el mai vine un cântec/ Şi încă unu, şi încă unu/ Şi toate la un loc se adună în cântecul mării/ Undeva-cândva, în punctul albastru de pe dunga zării/ Care tot creşte, creşte, creşte/ Până ajunge o bilă albastră… Încă o întrebare: Care crezi că ar fi eroarea cea mai mare? Constanța, Marți, 8 August, 2023