Poezie
Păcatul nostru
1 min lectură·
Mediu
Las-o să-ți muște din venă,
Iți e prietenă și târfă de păcate.
Poate vei scăpa de drenă,
Vei iubi ale Raiului bucate.
Nu te minți, plângând prin întuneric
Crucea ce o porți la focul tău ai folosit.
Acesta-i un minut prielnic:
Vâră-ți înc-o doză, încă n-ai murit.
Secunda euforică se scurge
Și creierul îți urlă-n oase,
Un singur drum îl vei parcurge,
Ale Valhalei tărâmuri vaste.
Tot singur ești, prabușit în agonie,
Durerea-n tine s-a stârnit.
Cei necunoscuți au pledoarie:
Sărmanul! tentația l-a osândit.
001.070
0