Poezie
El, Timpul
1 min lectură·
Mediu
În misticism timpul a rămas
Călăul șters al rănilor deschise,
Al vieții albe semnul de popas,
Prin case vechi ușile trântite.
Brăzdat semn pe trunchi de copac,
O singură urmă a vieții dintre noi,
S-a scurs din trup, crezându-se trădat;
Și-a regăsit refugiu în tinerele ploi.
Pocalul rătăcirii vărsat pe iarbă
Își caută pe masa goală leacul,
Dar este și el al timpului pradă
Demult, plângând, nu… pactul.
001.149
0