Doru Emanuel Iconar

Ritm de hora

\"Mă locuia într-o vreme, platonic, un cerc.
un loc geometric al punctelor egal depărtate de mine.
rotindu-se-n jur ca o horă
jucată pe călcâie.\"
\"Era bine.\"
Sunt versurile care mi-au placut, mi-au atins inima, ritm calm, blandete, armonie. Bucuros sa va citesc.

Cu respect
Doru Emanuel

„In culori imbracam”

Vorbesti cu patima, cuvintelor, gandurilor, iubitei, cu tine....
Nu, nu esti amar, sau ireal și poate făr’ de’nteles, dar” esti „acolo și ridici „semne de întrebare.”
„Cu siguranță” nu poti fi ignorat, „printre trăirile care ți’au fost copilărie, printre dorințele ascunse și prejudecăți”.
Pot „atinge focul făr’ de teamă și simt „ căldura lui.”
Incerci sa scrii „cautand locul in care te’ai nascut” chiar daca uneori „cuvintele se pierd in ganduri, hartia ramane alba”.
„Te’am citit in cartile ce le purtai cu tine si am incercat sa privesc in pasii pe care aveai sa’i faci. Am incercat sa te cunosc in trecut”, in prezent.
Intreb: „Oare am gândit prea mult?” Raspunsul mi-l dai tu.
„Fiecare are dreptul sa gandeasca un viitor și un prezent după dorințele pe care clipa le naște.”
„Stiu ca este putin din ceea ce esti”. „Doar tu vei hotara cat sa privim din tine si cat sa cunoastem”, scriindu-ti povestile.
„Imi doresc sa nu te opresti acum, imi doresc sa ma porti pe calea ta si maine.” Caci sufletul tau naste fluturi, „ce ma invata sa traiesc in ritm colorat, in sunete de albastru”.
Sa-ti dea Domnul „puterea de a merge pana la capatul drumului ales de tine si iarta’ma daca nu ti’am implinit dorinta.” „Nu toti avem intelepciunea anilor tai”.

„Am intrat în posesia informațiilor de foarte mare importanță”.
Ca viitor barbat, zic eu, inainte de-a se întuneca cerul si-a se cutremura pământul, pun „interesele obștei înaintea celor personale” ma aplec plin de curiozitatea asupra acestei parti din mitologie ce cu atata haz, nu mai zic de zambete cu sau fara strungareata, ni le daruiti.
Va declare invingatoare la capitolele umor, inteligenta, ironie fina. textul imi pare un adevarat foc de artificii. Va daruiesc drept premiu doar aprecierea mea sincera. Soluțiile bune vor apărea imediat, nu-i așa? Eu sper.
Cu drag
Doru Emanuel

In zi senina de sfarsit de vara ne faceti cadou o poezie in „rochii primăvăratic purtate”, versuri „fâșii dintr-o altă haină de sărbătoare” impodobite cu „cu soarele pe umărul stâng”. Prezenta ei „prin aerul cald, peisajul se însuflețește”, „râsul ei va cuceri pământul”. „Mușcată în fereastra deschisă” este reperul dupa care am sa va gasesc atunci cand ma voi rataci „in fiecare anotimp”, printre „trecatori”.
Cu respect
Doru Emanuel

P.S. Ati primit cartea?

Intr-o zi urnita „cu matura tuturor”, poposesc bucuros pe strada ta caci intr-o copilarie fermecata, sub un „soare pistruiat” ai ridicat „de un colț curtea să îi mături tainele” si „slavă Domnului că au tot fost” spre incantarea celor ce te citesc. Te privesc „scarpind pamantul pe unde-i trebuie”, stropind florile din semintele Mariei cu curcubeie, umpland insectarul cu „câte o coada rândunicii sau un bărzăune zgomotos de iunie”. Cine este mustaciosul?

Cu respect
D. Emanuel

Recunosc ca m-a atras titlul, neobisnuit, frumos desi-mi sugereaza tristeti. Ultimele versuri mi-au placut mai mult, poate pentru ca pentru mine ciocarlia reprezinta bucurie, implinire.
\"Zorii găsesc
macii arzând
sub lacrime
ce dor a ploaie.\"

Cu respect
Doru Emanuel

Domnului Adrian Dorie

Calatoria dumneavoastra in timp, din viitorul indepartat, 2078, pana in lumea straveche a legendelor si basmelor copilariei, a adus multa bucurie in inima acestui pusti. Va multumesc pentru caldura cuvintelor lasate aici. Ce voi scrie mai tarziu, nu stiu, dar nici nu ma grabesc. Timpul este de partea mea.

Cu respect
Doru Emanuel

Piciul comentator

Singurul comentator care va ia cu dumneavoastra a implinit 13 ani de numai doua luni, e firesc deci sa-mi spun pici. Indiferent de anii pe care ii aveti, sigur sunt mai multi decat ai mei. Dar trec cu placere prin textele pe care le scrieti, sunt captivante, scrise simplu, fara zorzoane de prisos. Deci, mai trec, macar pana incepe scoala.

Parere de pici

Textul pare intr-adevar un film horror, lectura lui oferind imaginea unei lumi ciudate, miraculoase sau poate doar grotesti, dare povestea m-a prins in plasa ei populata cu „creaturi nefericite”, aliens „transportați, în mii de containere spațiale, spre noile tărâmuri ale făgăduinței.” Ma sperie: „Nu vom lăsa un singur om să arate frumos! Anomaliile noastre vor deveni normalități iar normalitățile lor vor deveni anomalii!”.

Cu respect
Doru Emanuel

Textul, despre omul modern, cu toate nevoile lui, zic eu, m-a prins de la primele cuvinte, m-a convins sa-l parcurg in intregime. Mii se pare interesant, plin de umor, acel umor vesel ce caracterizeaza toate povestile dumneavoastra. Parere de pici. Pe cand episodul urmator? Vedeti ce nerabdator sunt?

Cu drag
Doru

Minciuna are picioare scurte si adesea te momeste.

Doru

Marte a devenit o imensa gradinita, dar cred ca si Pamantul a fost la fel, la inceput, nu? Tocmai am descoperit literatura SF, prima carte citita fiind Lumea inelara. Textul dvs. mi-a placut, ideea la fel, mi se pare suficient de bine tratata tema, o dezvoltare ar incarca textul inutil, spun eu. Parere de pici! Va citesc cu placere. Nu renuntati! Aveti un cititor fidel, chiar daca sunt inca pusti. Mai trec.
Cu respect
Doru Emanuel

\"etimologic vorbind\"

\"Mitologia e o ramură stufoasă a științei care se ocupă de mituri.\"
Vin si intreb: dar zana de unde vine? Raspund tot eu: din visele noastre. Asa cred ca s-a nascut si mitologia. A fost la inceput un vis pe care oamenii s-au straduit sa-l faca real, sa si-l apropie. Parere de pici!
Cu drag
Doru Emanuel

\"Am ales\" proza ta \"de aceeași culoare\" cu mintea, simtirea mea, \"toate albastre\" „deschise așteptând”; ”îmi sprijin fruntea” intre cuvintele tale, ce “mi-au trezit zâmbetul“ de copil. Da, “oamenii mai și plâng” dar imi pasa.
Daruiesc o ciocolata si turta dulce pentru placerea data de acest text.
Cu respect
Emanuel

Mi-a placut textul dumneavoastra, simplu, fara inflorituri, cuvinte de prisos, aidoma vietii de zi cu zi. Asa imi par calatoriile imaginare sau nu, cu intamplari placute sau mai putin ,palpitante sau nu. Da, este o placere va va citesc proza.

Cu respect
Doru Emanuel

Multa duiosie in textul tau, multe intrebari, cautari. Ai dreptate, toti ni le punem, toti cautam, nu esti singura, dar altfel cum vom gasi drumul care ne va scoate la liman? E un proces de neocolit, prin care trebuie sa treci, sa trec, pentru a deveni, a intelege. Este firea acestei varste. Mai trec.

Un pusti care isi pune intrebari
Doru

Doamna Maria Tirenescu

Mi-a placut „lentoare”, parca ma reprezinta, parca vorbeste in numelel meu cand ma incerc sa adresez celor din jur:
\"sunt doar speriat și nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit de țin o vreme ochii
răsuciți spre înăuntru
rămâi alături, așteaptă\"
Va rog sa transmiteti salutari din partea mea autorului si multumiri pentru placerea de a-i citi poeziile.

Raspuns domnului Marian C. Ghilea

Neasteptata trecerea dumneavoastra prin modesta mea pagina. Va trimi un zambet larg ca bucuria pe care mi-ati facut-o. Sper sa nu va inselati cu devenirea valoroasa.
Cu respect
Doru Emanuel

O poveste frumoasa despre „misterele muntelui nepătrunse”, paduri nesfarsite, singuratate, “stelele gata să înțepe cu mii de ace”, “o lună plină” ce “luminează peisajul ca în timpul zilei”, duioase aduceri aminte despre “bunic din vremea copilăriei”, “focul neobișnuit care se hrănea cu căldura animalelor și oamenilor”, și fantastica “salvare miraculoasă oferită de haita de lupi”, totul spus molcom, parka la gura sobei. Multumesc de lectura. M-a incantat.

Cu respect
Doru Emanuel

Placut text, scris intr-o nota calda, spunand lucruri frumoase despre tara noastra, oamenii de aici, asa cumparca nu se mai obisnuieste, din pacate. Felicitari de la un pusti.

Cu respect
Doru Emanuel