Doru Emanuel Iconar

Doamnei Amalia

Mulțumesc din toată inima. Comentariul dumneavoastră este mai mult decât generos. Emoția mă împiedică să găsesc cuvinte potrivite prin care să răspund cum se cuvine bunătăți arătate unui începător în ale scrisului. Cer iertare pentru sărăcia răspunsului.

Doru Emanuel

Michel Dupré a rezolvat cazul, a prins hoții, nu pe adevăratul făptaș, cel care a organizat seria furturilor. Acesta s-a dovedit unul dintre colegi, invidios pe succesele personajului principal, deci greu de prins.
A fost o încercare, scrisă acum un an absolut din întâmplare.
Cred că și în acest gen îți trebuie multă imaginație ca să nu te repeți dar mai ales să atragi cititorii.
Mulțumesc de trecere și sfaturi.

Cu stimă

Doru Emanuel

Deși cu un început mai împiedecat, povestirea este savuroasă. Ritmul bine susținut, personajul „mamaie” conturat cu obiectivitate, zâmbetul ce străbate întreaga povestire, cursivitatea textului m-au captivat.
Un ușor periaj, corectarea greșelilor de tastare ( Ia uzi mă la ea! / de dichisea, ) vor face din text unul în fața căruia nu vei putea rezista tentației de a-l citi pe îndelete
Indiferent de micile imperfecțiuni, mi-a plăcut. Felicitări!


Doru Emanuel

Pe harta misterioasă a poetului Mircea Lăcătuș, „Drum alb” duce spre cea mai prețioasă comoară, inima unui om.

\"dacă te iei după pietrele acestea albe
pe care le-am așezat una după alta
într-o spirală ușor suitoare
la capătul ei dai de un copac\"

Cu stimă
Doru Emanuel

Teodor, prietene

ori de câte ori revii ești binevenit. Prietenia pe care mi-o arăți îmi face bine. Știu că sunt comentarii care se fac de complezență dar niciodată nu am pus la îndoială sinceritatea ta. De aceea te aștept întotdeauna cu sufletul la gură dar și multă bucurie.

Uf! Am crezut că am pierdut mai multe episoade din istorisirea dumneavoastră. Ultimele mărturisesc că le-am citit pe nerăsuflate. Parcă ați încetinit ritmul dar textul a câștigat. Proză este frumos construită, mai fluentă comparativ cu primele texte, reușind mai bine să capteze cititorul. Admir tot mai mult claritatea, robustețea și simplitatea povestirilor dumneavoastră.
Încerc în continuare să vă urmăresc, pe dumneavoastră și personajele aduse în fața cititorului, chiar dacă nu întotdeauna voi avea timp să las semn.

Cu stimă

Doru Emanuel

Scuze pentru nepermisa întârziere cu care răspund. Ultimele zile de școală din acest semestru au fost extreme de solicitante și recunosc, spre marea mea rușine că sunt cam zăpăcit.
Îți mulțumesc pentru trecerile tale întotdeauna însoțite de calde cuvinte de apreciere pe care nu știu să le răsplătesc îndeajuns deși te urmăresc îndeaproape. Te aștept oricând, chiar dacă ar fi să mă critici.

Cu stimă
Doru Emanuel

Cer iertare pentru că nu am răspuns mai devreme, nu am știut de comentariul dumneavoastră.

Este a doua oară când îmi faceți cinstea de a citi unul din textele mele. Mulțumesc!

Știu că am mult de învățat până voi scrie un haiku în adevăratul sens al cuvântului dar pentru ca am participat cu acest micropoem la un concurs de acest fel și nu m-am făcut de rușine, spun eu că locul zece din 33 de participări nu e rău pentru un începător, am îndrăznit să îl postez sub acest nume. Poate m-am grăbit, promit data viitoare să fiu mai prudent. Da, vreau să învăt, este provocator pentru mine acest stil de a scrie. Orice sfat din partea dumneavoastră va fi binevenit.

Cu stimă
Doru Emanuel

Ziua aceasta începe neașteptat de bine pentru mine!!! Trecerea dumneavoastră este cea mai mare surpriză.
Mă simt onorat că v-ați făcut simțită prezența, iar steluța primită este un dar nesperat care m-a făcut extrem de fericit. Mă bucur că am reușit să vă aduc în pagima mea.
Mulțumesc pentru efortul și răbdarea de a citi acest text, pentru aprecierile mai mult decât generoase. Vă dăruiesc la rândul meu un zâmbet din toată inima.

Cu reală stimă
Doru Emanuel

P.S. Nuvela are șase pagini. Gândeam că dacă o postez toată puțini ar fi avut răbdarea s-o citească. La fel s-a întâmplat cu „Eveniment cu repercusiuni cosmice” care se întinde pe opt pagini. Dar poate acea nuvelă era singura vinovată.

Teo,

i-am spus domnului Nicolae Tomescu că nu am citit nici un roman polițist, nici înainte de a scrie nuvela, nici după. De aceea doar sper că finalul nu te va dezamăgii. Dar de scăpat, nici nu te gândi că vreau să scap de un cititor atât de fidel. Dimpotrivă mă faci să îmi doresc ca textele postate aici să fie din ce în ce mai bune, chiar dacă vei fi singurul meu cititor.

Doruleț

Îmi cer iertare că nu am răspuns comentariului de ieri. Aseară n-am putut să mă loghez, azi, recunosc, cu mare rușine, am uitat. Nu-i așa că mă ierți?
Îți mulțumesc pentru atenția deosebită acordată textelor mele, pe care nu întotdeauna o merită.

Doruleț

Va trebui să așteptati ultimul episod că să aflați dacă Dl.Michel Dupré va rezolva sau nu acest caz.
În privința romanelor polițiste am să vă dezamăgesc, nu am citit nici unul, nici înainte de a scrie nuvela, nici după. Prefer basmele, legendele sau S.F.-ul. Și poeziile, dar gusturile mele sunt mult diferite de ceea ce se publică aici. Tematică a fost impus de participarea la un concurs internațional. Propoziția de început a textului era obligatorie.
Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere. Sper că nuvela mea să fie măcar în parte la fel de interesantă precum textele dumneavoastră. Numai așa voi fi sigur că veți reveni aici.

Cu drag
Doru Emanuel

versurile tale îmi ating sufletul. Sunt de o sensibilitatea deosebită.

„cerul mă umplea de credință
știa că nu vreau
nicio întrebare despre
numele meu
până nu-mi amintesc
cine sunt...
știu doar că uneori
mă ascund în copilul de ieri”.

P.S. Cer scuze, ar fi multe de spus despre această poezie dar sunt extrem de obosit. Sper vacanța să îmi aducă odihna, binemeritată.

Cu drag
Doruleț

Scuze pentru întârzierea răspunsului.

Doamnei Miruna Dima,

Cum am explicat la comentariul anterior, numărul de pagini era limitat la șase, de unde și condensarea secvențelor. E prima și până acum singura nuvelă polițistă scrisă de mine. Nu am avut nici un fel de experiență în această direcție și nici cu cine să mă consult. Orice sugestie, indiferent de text, mă ajută să devin mai bun, să scriu mai bine. Vă sunt recunoscător pentru observații. Voi ține cont de ele.
Nu am uitat, ați fost de la început alături de mine, m-ați susținut și încurajat.
Mulțumesc pentru aprecieri.

Doruleț


Teo,

mulțumesc pentru răbdare și observații. Te dovedești un prieten de nădejdie. Postez în continuare, sper să îți placă până la sfârșit.

Doruleț

P.S. Am primit mail-ul. Mulțumesc pentru încredere.

D.

câteva date despre nuvelă

Din păcate vă înșelati, nu am citit-o pe doamna Ojog-Brașoveanu, nu am citit nici o carte polițistă.
Introducerea: nuvela este scrisă pentru un concurs în străinătate. Tema concursului este dată, numărul de pagini și numărul de rânduri de pe o pagină nu trebuie depășit, altfel ești scos din concurs. În acest caz, textul trebuia să pornească de la propoziția, obligatorie: „Il n’avait qu’un seul indice, cette voiture inconnue stationnée depuis deux jours au coin de la halle”, de unde și acel „”colț al pieței”.
Între timp nuvela a fost publicată în volum, nu m-am gândit să aduc modificări. Voi încerca totuși s-o îmbunătățesc și să fac corecturile propuse de dumneavoastră.
Vă mulțumesc mult pentru observații. Vă aștept oricând cu mare drag.

Doruleț

Teo, mă uimești în fiecare zi. Cred că posezi o răbdare deosebită dacă ai citit toate textele și comentariile. Nu toate meritau atenția ta. Este adevărat, nu sunt multe postate, m-am convins că basmele nu interesează iar eu, încă la vremea poveștilor, scriu mai ales pentru copiii de vârsta mea și pitici de grădiniță.
Despre primele poezioare, pot să spun că au fost scrise la 9 -10 ani, la 11 ani am postat prima data pe un site, s-a întâmplat să fie acesta. Criticile destul de dure, pentru mine, cel de atunci, mi-au tăiat orice poftă de a mai posta poezie, chiar dacă, după multe eforturi, unul din prieteni de aici m-a convins să continui să scriu versuri.
Ultimul text postat este unul din cele remarcate la un concurs internațional care are loc în Franța. Este deja publicat în țară. Dacă îmi dai o adresă, îmi face plăcere să îți dăruiesc ultimul volum apărut anul trecut ce conține și aceasta nuvelă.
Următorul episod încerc să postez mâine, poate și marți. Nu promit, am olimpiadă. Dar vine vacanța, voi avea puțin timp pentru a mai posta și alte texte. Poate.
Mulțumesc pentru toate vorbele bune, pentru gândurile frumoase adresate unui puști necunoscut.

Cu drag

Doruleț

Poezia care îmi place cel mai mult deși păstrează aceaași notă de tristețe a celorlalte scrieri. O surpriză plăcută. Impresionante versurile:

„doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul

zboruri fără aripi
înalță lacrimi spre cer”

Doruleț

Doamnei Maria Tirenescu

Mulțumesc de atenționare. Am corectat. Apreciez mult prietenia dumneavoastră, toate sfaturile sunt binevenite. Vă aștept întotdeauna cu plăcere.

Doruleț

Ai simplificat mult versurile tale. Zgârcit cum am devenit, gândesc că încă mai poți scăpa de unele versuri care nu mi se par absolut necesare, dar îmi face place ce ai reușit aici. Poate doar „strigă-mă / prin chemări nerostite” nu mi se pare potrivită. Părerea mea.
Aș fi lăsat următoarele versuri, care îmi plac foarte mult, ca final:

„mă așez lângă
liniștea bisericii
și tac”

Dar tu știi mai bine, eu sunt doar la început de drum.

Doruleț

Doamnei Amalia

Știind cât de exigentă sunteți în analiza textelor, aprecierile dumneavoastră le consider deosebit de valoroase. Vă sunt recunoscător pentru popasul făcut.
Vă mai aștept.

Doru Emanuel


Teo, prietene,

Ai dreptate îmi place forma „zgârcită rău de tot în cuvinte”. Necesită multă disciplină, de care, zic eu, am nevoie dacă vreau să scriu.

Doruleț