Doru Emanuel Iconar

Primul, DANS, m-a cucerit, iubesc ploaia, probabil de aceea sau pentru că este atât de vie imaginea și „tropăitul picăturilor.

CUIBUL aș spune că se apropie, dacă nu este, chiar un haiku. Mie așa îmi sună. Poate mă înșel. Foarte plastic și acesta.

Ștrengarul probabil l-ați vrut vesel. Mie îmi sugerează pustiu, tristețe. Greșesc?

ZI DE VARÃ

Citind Biblia,
Mutând mereu scaunul -
Buna la umbră.

Nu sună mai bine :

„Mutând mereu scaunul
La umbră buna”

Frumoase.

Doru Emanuel

Pline de liniște versurile tale, Teodor, privire lucidă a „dinăuntrului” nostru, cuminte dar fermă.

„dacă vrei să nu te mai
privești pe dinăuntru
ca pe o victimă
tatuată pe retină
urmărește-o
prin toate visele”

Multă finețe, într-adevăr. Mi-a plăcut.

Doru Emanuel

Uite cum îți citesc încercarea de poem:

Lacrima ce curge din ochiul meu
eliberează
poartă pe umeri greșelile
în urma ei
flori de iasomie
miros de bucurie
este
mirul ce vindecă
rana interioară.

drumul ei se termină brusc
când se desprinde de obraz
lăsând ca amintire...
un suflet nou ce-ar vrea
să zboare


Doru Emanuel

De ce codru cafeniu? Când un codru este cafeniu? Toamna, târziu?

„Codru cafeniu -
Vultur mânat de aer
În bezna nopții.”

Din câte știu, vulturii sunt păsări diurne. Deci nu e bun micropoemul.

„Hiena sorbind
cu ochii o gazela-
iar in jur vulturi”

Aș scăpa de „iar”:

în jur vulturii

Foarte expresiv acest haiku. Aș modifica doar ultimul rând:

„Calul salbatic
spre stele urcandu-se-
si goala stepa”

Calul salbatic
spre stele urcându-se-
pustie stepa

Sau, de preferat o silabă lipsă, dacă poemul câștiga în frumusețe.


Doru Emanuel

Mulțumesc. Articolul dumneavoastră m-a ajutat să mă apropii, dacă nu să înțeleg în totalitate, de spiritul unui poet spre care m-a mânat instinctul încă de la opt ani.
Din păcate, prea puțin din opera lui se regăsește în librării.

Doru Emanuel

Salut!

Ȋntotdeauna măgulește un comentariu apreciativ. Da, este un haiku bun. Dovadă premiul câștigat de care, recunosc sunt mândru. Mulțumesc și pentru felicitări, nu știu dacă le merit cu toate premiile obținute.

Spui: „...imi place cum gandesti...”. să înțeleg că ai lecturat și alte texte postate aici?

Sfaturi? Nu asta mi-a fost intenția. Simple sugestii, felul în care am perceput încercările tale.
O zi bună și multă inspirație!

Doru Emanuel

Teodor,
Contează fiecare „te iubesc” pe care reușești să-l spui. Uneori, cel din fața ta nici nu merită aceste cuvinte, dar le spui și dacă nu azi, poate mâine, poimâine, câștigi un OM, un prieten, un zâmbet. Și, de multe ori aceste simple cuvinte, aparent fără importanță, aprind o scânteie. E frumos, neprețuit, cadoul primit.
„am văzut mulți oameni tăcuți
....
nu și-au spus niciodată
te iubesc\"


Doruleț

Ȋntr-o perioadă când prea mulți scriu câte în lună și stele despre iubire și moarte, povești horror sau siropoase până la saturație, ai ales să scrii, aidoma lui Ovidiu Bufnilă, despre ce doare cu adevărat: realitatea în care încercăm să trăim, cea pe care încercăm s-o încrustăm cu vise, speranțe sau chiar
s-o înmiresmăm cu floarea rară numită iluzie.
E bine că cineva se încumetă să contureze, scoțând în evidență, metehnele acestei societăți iar tu o faci sincer, fără să încerci să impresionezi căzând în extreme, fără patimă, până și sarcasmul din ultimele fraze este oarecum îmblânzit. Pur și simplu constați că așa se întâmplă lucrurile sau e posibil să se întâmple la un moment dat. Suntem prizonieri într-o junglă și asta ne amărăște sufletul.
O scriitură bună, o privire lucidă, consistentă, sigură de sine. Punctezi din ce în ce mai bine.
Te aștept cu celelalte articole. Să-ți de-a Domnul inspirație, condei ai, George L. Dumitru. Ȋntr-o bună zi, sper să am pe masă cărțile tale.

Doru Emanuel

Ȋntr-adevăr se simte obișnuința scrisului. Au trecut doi ani deja de când ați postat primul capitol, „Plecarea”. Stilul s-a îmbunătățit, curgerea povestirii este mai naturală, sunt prezente, fără să sufoce, expresii cu aroma acelor ani. Toate fac ușoară și plăcută transpunesrea cititorului în acea perioadă.
Suuces în continuare.

Doru Emanuel

„colții verzi ai ierbii mâțișorii, picuri de ploi” surpriza dimineților de primăvară, cam mult spus, altfel poezia este un cântec limpede, discret, construită cu instrumente simple, modelând o atmosferă pe care o așteptăm cu toți. Ultimă parte m-a încântat.

Doru Emanuel

Adâncimea cuvântului tău a devenit de invidiat, Teodor. Prima strofă este un mic giuvaier, simplu în desfășurarea lui, dens în bogăția înțelesurilor. Mesajul foarte clar.

Cu prietenie,

Doruleț

Un poem plăcut într-adevăr, dar nu văd rostul finalului. Poate e o stare de visare din care te aduce la realitate glasul vecinului. Poate. Se pierde din aroma versurilor. Părerea mea.
Dulceag? O fi. Eu, cel puțin sunt sătul de litaniile stridente, agresive, spectaculoase cu orice preț.
“copaci care fac... vrăbii” Am zâmbit, plăcut.

Doru Emanuel

Cum să analizez un sonet nu știu, dar prefer aceste versuri, muzica pe care o dă înlănțuirea cuvintelor și rimelor. Ce pot să adaug:

Cu fluturi de lumină în ochi te-am ascultat
Respir corole-albastre, a binemeritat
Jar viu mi-apare cântul, esti binecuvântat
Căci ne transferi pe pânze din versul pastelat

Plăcut să vă citesc.

Doru Emanuel

Ȋnceput bun, apoi te pierzi. Finalul ar putea fi bun, simplificat

singura problemă
ne lovește următorul val
iar și iar

Ai putea reface.

Doru Emanuel

Felicitări pentru manifestările organizate la Brașov. Păcat că nu pot participa. Dar poate ne întâlnim la Cluj. Spunea domnul Dan Brudașcu că sunteți invitat, cât de curând. Voi avea atunci plăcerea să ascult din sonetele dumneavoastră.

Doru Emanuel

P.S. Salutări lui Adrian Lesenciuc.

Teo,
Ceva nou se strecoară în poezia ta, un suflu proaspăt. Mă iartă, dar parcă simt un strop de curaj în versurile tale, o hotărâre să nu mai lași urâtul, întunericul, tot ce nu-ți place să-ți stea împotrivă. Un nou început, o dimineată ti-a adus echilibrul atât de necesar în viață.
La strofa a doua aș renunța la acel „din”. Ce spui?

„respir dimineața proaspătă
și ascund sub limbă toate
amintirile din cuvintele
nerostite
încă”

O poezie luminoasă, aproape, pentru care zău că ți-aș da steluță.

prietenul tău

Doruleț

M-am oprit din goana de peste zi. Nu doar eu, ci și tu, ei, noi toți. La televizor aceeași oameni, aceleași filme, aceleași nimicuri. Deschizi site-ul, te pierzi în mulțimea de texte, de nume noi. Atunci încerci să dai de urma celor pe care-i știi deja. Știi că nu te vor dezamăgi, că lângă ei vei petrece clipe agreabile. Așa te-am descoperit cu un nou text. Cam târziu, dar am să-mi las părerea.

Textul tău? Un fel de a fi în și de a privi la lumea de azi. O scriitură blândă deși s-ar putea încadra ca satiră, surprinzând câteva detalii din viața de zi cu zi. Dincolo de cuvinte, se întrevăd lucruri profunde care vorbesc despre înstrăinare, despre inutila alergare printre ore și clipe. Tonul este amuzant mai degrabă decât mușcător, limpede, confesiv, poate puțină frustrare se strecoară printre rânduri, stil caracteristic scrierilor tale. Trăire, emoție, firesc, viu.
Plăcută recitire. Păcat că publici atât de rar.

Doru Emanuel

Teo, cred că noi toți cei de aici ieșim puțin din realitate, dăm câte o fugă ici, colo în lumile pe care ni le construim sau care ne ațin calea. O astfel de lume ți s-a arătat, fără de voie, trupul a trecut acel hotar fără de vamă. Ȋntr-adevăr, „o simplă întrerupere”, spiritul s-a reîntors, înodând cele „câteva rupturi”
O senzație de înstrăinare, un poem final cu un ochi întors spre acel tărâm și dincolo de el.
O poezie care mizează pe imagini de o sobrietate care ține de ascetism.
Nu știu dacă este cea mai bună poezie a ta, sigur este un moment trăit, o realitate care te-a zguduit.

Cu prietenie

Doruleț

Bine scris, alert, parcă sub influența uverturi Wilhelm Tell, dar mesajul este trist, descurajant. Ar însemna să aruncăm cărțile, să nu dăm doi bani pe cultură, oricum tot la „mop” ajungem.
Sper să vă descurcați mai bine acolo, sper că este doar o etapă de acomodare, sper să ajungeți să folosiți toată încărcătura de frumusețe pe care ați dus-o de acasă.

Doru Emanuel

Cred că am găsit o variantă și pentru al doilea haiku:

„pădure de pini -
pe buza prăpastiei
rădăcini strâmbe”

pădure de pini -
sfredelește cerul
străpunge munte

Ce spuneți?

Doru Emanuel