Articole
Omul cinetic
Joaca de-a Bucureștiul
3 min lectură·
Mediu
Ai putea să-ți imaginezi celebra scenă a balconului, în zilele noastre?
Foarte posibil să vezi o Julietă pe role, mestecând un hamburger, vorbind la două telefoane mobile simultan, întrerupându-se din timp în timp să tragă o gură de cola prin pai și să-i arunce replicile alesului. N-ar fi nimic neobișnuit într-un pe Romeo blindat de echipament, călare pe un ATV ce se rotește fără oprire, strigându-și fericirea și durerea printr-o portavoce.
Te-ai întrebat cum ar putea arăta întâlnirea din „Casablanca”, în mileniul trei?
Ar trebui să înfrunți priveliștea; Ilsa Lund, umăr la umăr cu Rick, fiecare cu laptop-ul în față și căștile pe urechi, conectați wireless la internet de adâncă vibrație. Ceva mai încolo, ai avea ocazia să-l privești pe Sam făcând karaoke, la fel de irezistibil, evident inimitabil.
Timpul s-a săturat să fie doar timp, impune suprema performanță.
În ziua de azi, nu mai însemni nimic dacă nu ești capabil să ajungi de la zero, la o sută de kilometri pe oră, din dormitor până-n bucătărie. Traiul este permis doar dacă iei forma unui perpetuum mobile, ce face ravagii în perimetrul casă-mașină-serviciu-calculator.
Biroul a devenit un bolid în care gonești către sarcinile zilnice, ca pe circuitul de curse. Te miști cu viteze amețitoare între orașe, țări, continente. Încerci să fii mai iute decât gândurile șefilor, colegilor, subalternilor. Vrei să oferi soluții, înainte ca ei să termine de rostit cererile. Fiecare zi aduce noi recorduri de simultaneitate. Te străduiești să faci mai multe lucruri, din cele foarte multe la care te gândești, în vreme ce vorbești cât mai multor oameni deodată. Ești conștient că nu bravezi, ai o sumedenie de exemple care te umilesc, ultraindivizi care sunt soți, părinți, amanți, afaceriști, politicieni, funcționari, toate în același timp, toate cu succes.
Mașina s-a transformat în birou, petreci ore întregi administrând viața personală și profesională, cu telefonul la ureche, calculatorul pe genunchi, ziarul pe volan. Uneori automobilul devine budoar, viteza a cincea dezlănțuie săruturi pătimașe, endorfinele erup între două semafoare. Oglinda retrovizoare pare plasată în baie. Ele își retușează machiajul, ei își smulg părul din nas. La nevoie, poți mânca, bea și dormi liniștit pe patru roți, vehiculul știe să fie tot ceea ce dorești.
În cinetica prezentului și-au dat întâlnire ambițiile absolute ale trecutului uman. S-au contopit semizeii antichității, cavalerii cruciați ai Evului Mediu, supraomul filosofilor de secol nouăsprezece, omul nou al utopiei comuniste. Rezultatul uimește, intrigă, scandalizează. Gândire și acțiune la superlativ, uzură la fel. Realizări teribile, scăpări pe măsură. Cei care fac într-o oră cât alții într-o lună sunt aceiași cu persoanele care, într-o bună zi, duc gunoiul la grădiniță și lasă fetița la tomberon.
034538
0

Ȋntr-o perioadă când prea mulți scriu câte în lună și stele despre iubire și moarte, povești horror sau siropoase până la saturație, ai ales să scrii, aidoma lui Ovidiu Bufnilă, despre ce doare cu adevărat: realitatea în care încercăm să trăim, cea pe care încercăm s-o încrustăm cu vise, speranțe sau chiar
s-o înmiresmăm cu floarea rară numită iluzie.
E bine că cineva se încumetă să contureze, scoțând în evidență, metehnele acestei societăți iar tu o faci sincer, fără să încerci să impresionezi căzând în extreme, fără patimă, până și sarcasmul din ultimele fraze este oarecum îmblânzit. Pur și simplu constați că așa se întâmplă lucrurile sau e posibil să se întâmple la un moment dat. Suntem prizonieri într-o junglă și asta ne amărăște sufletul.
O scriitură bună, o privire lucidă, consistentă, sigură de sine. Punctezi din ce în ce mai bine.
Te aștept cu celelalte articole. Să-ți de-a Domnul inspirație, condei ai, George L. Dumitru. Ȋntr-o bună zi, sper să am pe masă cărțile tale.
Doru Emanuel