Doru Dorian David

Tăceam, ne-am obișuit cu timpul să plângem cu schimbul și nici unul dintre noi să nu întrebe. \"Și restul e tăcere!\" - un vers pe care l-am înțeles târziu. Cu siguranță că oamenii mari din jurul meu atunci știau de ce tac și plâng.

o iau de la capăt prin găurile ziarului scânteia

flutură peste balcoane
mâzgălite de praf
eeeei nu!!!!

ziarul scânteia...

acum este o editura banoasa numita tandru Humanitas...

iata cum balaurul a devenit Zeu... ei nu te poti bate cu filosofii???

nu-l cunosc prea bine pe Alexandru, am facut referinta la ultimele poeme/texte ori cum vreti sa le spuneti... este fabulos/taios/viril felul lui de a percepe: femeia nor... femeia zburatoare, care se indeparteaza, care devine mascul-ina(inizata)... rareori o vezi tandra... este oarecum privita ca o spartana,intr-o lume grabita, desigur se simte aerul acela rarefiat de ascetism de aciditate, dar si iubire... ei dar acum eu cred ca am spus destul,
te las pe tine poate ca limbajul tau elevat tamaduieste!

spune raspicat ce ai pe suflet, altfel nimeni nu te pricepe!!! si daca tot vrei sa spui ceva... textul este suuuus, te asteapta!!! noape buna!

PS: Stiu ca nu-i frumos sa comentezi alte comentarii, dar treaba cu shagal(banuiesc Marc Chagall, sau Moșe Segal) mi-e tare neclara.



Movsha Shagal... dr stiu ca nu te prea... si daca ai citit nu-i rau!!!

femeile poeziei tale, sunt ca niste panze iesite de sub penelul lui shagal, dar astazi, parca sunt mai aproape de tine/noi, mai aproape de o realitate, care devine ireala ori
sa spunem ca sinceritatea este precum cucuta!!! ei da astazi, am ramas aici precum un ratacitor printre cuvinte si semne!

un poem care m-a intinerit si nu uit ca povestea sarpelui este atat de batrana!!!

cum dumnezeu sarpele domneste clar si-n povestile in care cel frumos/bun/dulce ucide zmeii... ucide!!!
si devine, eu cred balaur, sa uitam bunatatea... apoi povestea spune ca traieste in pace pana la adanci batraneti!!!

fain... zau asa! raul extirpat prin rau devine bunatate, de aceea:

\"șarpele se pune în genunchi
cu limba bifurcată șuieră poezii
despre copii despre șerpi și țări de dincolo de munți\"


de aceea:

\"înaintea altarului
crește un fag
copiii agață pe el
piei de șerpi
și dansează.\"


o zi faina... un poem care imi placu!!!

acel gol este neindoielnic... dar inca speram, nu-i asa?

\"rămâne de văzut dacă cineva
va întreba de unu-altul
câte ceva despre mine...

asadar...

\"cred că într-o bună zi
voi uita geamul deschis
ca oamenii să poată
privi înăuntru\"


o zi buna!

imitandu-te iata un micropoem??? daruit tie:

Negură si munți

Pântecul femeii cum
Copilul născut

in larma randunicilo primavara, cuibul tivit sub acoperis si blanzenia locului
sub versul tau cu sfiiciune:




Rândunici iarna-

Casa din amintiri și
Bătrânul tată

respirand sub ciresul lui Dan Norea!!!

O floare albă-

Rochia primăverii
Pe genunchii ei

o zi luminoasa dinspre Dublin, felicitari si implinire!!!

canta-mi si mie fii bunicica...

dintr-un fir narativ bine conturat brodezi o fantasma si iata ca ajungi intr-o poezie:

\"l-am găsit într-o dimineață pierdut pe străzi
căutându-și o lume
l-am îmblânzit
din când în când îl mai locuiesc
cu câte o iarnă\"

simplitatea este asemeni semintei puse pe inima, esti sigur ca rodeste si sigur ca umple cu marinimie viata cuvintelor ,IATA:
\"Lumina adevărată este o stare interioară, numai că îi lipsește puterea oglindirii.\" la fel cum gandul pe care nu-l putem cuprinde in cuvante,da... iata omul,
golit de el, incercand comunicarea din suflet inspre suflet! ce poate filosofia mai mult???
impresionat! o noapte luminoasa!

PS
am luat doar o fraza. comentariile nu-mi plac dar socotec ca semnul este pus cu grija si trebuie mereu sa revin!

dinspre... iertaciuni!

să mergem unde vrei...
dar să nu mai fie-atâta-așteptare

un poem in care am trait, cuvintele devin spunere, viata...
o zi nebuna dinpre doblin!

Eu am urcat pe corăbii să o caut,
Ea a rămas în crângul nopții
să mă aștepte cu mahrame de rouă,
cu somnul din flaut…

da, Lilith n-a exixtat dar a ramas poezia, Eva! un cantec de falaut...
suflet să-l am pentru oaspeți.

si
\"nu mai vedeam gleznele nopții
cum trec prin Grădină,
adormind paserile,
tulburând mireasma de glicină,
.........

o zi buna

iata un poem venit de la George:

GEORGE VASILIEVICI
GEORGE VASILIEVICI

(Romania), born in 1978. He studied Economics, but later became a member of the Avantgarde group Asalt. He is editor of the poetry section of the cultural review Tomisin Constanța. He has published four books of poetry, the latest in 2006, titled A Room with Two Rooms. He lives and writes in Constanța, and whenever given the opportunity in Paris, Montpellier, Amsterdam.



ROOMS

I enter this silence of a body out-loud.
The lights are off. The doors are locked.
Dwellers sleep, their dreams pulled o’er eyes so light doesn’t disturb them. It’s a good build.
I heard, as well, that they sell flats ‘round
Here.
That it’s a good ‘hood. Very close to the
Heart.
Just open the door and meet her face to face.
Love, that is.

When she was little, she rang the doorbells and ran. Until they called the cops. ‘Cause we work here,
we don’t love.

She was tripping every time and falling down the stairs.
I would take her home in my body and
Bandage her.

I was singing to her, swinging her on my feet. I was puting her to bed.
She enjoyed staying over through the night. She was feeling safe.
I was covering her.

Come morning, she was minding her own.
She loved taking the lift at departure.
The lift in our new building only goes up, though
To heaven, and it’s busy most of the time.

It’s the main tourist attraction of the city.

When she grew up,
my body grew too small for her.

And some part of hers were left outside me.

She sensed me better than I could sense
her.
At every entry she would come to meet me.

I couldn’t get out of her anymore.

Then I became just a tiny summerdress.
Then a pair of underwear
Then a silk stocking
Then a daily pad.
Then just a headband.
Then an internal tampon.
Then toilet paper.

After a while, I became a tatoo.
Until, only recently, I was allowed
To rest forever on her lips,
becoming the shine in her smile.



Translated by Nic Ion Sarbu

ei da:

\"Și vrei frate George să mai transmit
că-ți plimbi silueta după Mincu Marin
cu lungi mersuri prin Assissi ori Toledo
tu fiind San Francisco-al lui El Greco\"


Un poem asemuind o troiana... te arunci in ea si inlauntru, stratificarea gustul trecerii... mirosul anotimpurilor... un spatiu-timp petrecut si viu!

ah das geht nicht
... din capătul lumii
nu pot să dorm
oricâte lumânări aprind
lumina lor tace

ma bucur ca te-am simtit de la inceput, printre poetii pe care ii citesc cu indaratnicie. da un poem care urca din suflet in cuvant!
iata-ma : \"între cele două respirații
\".... un copil\"!!! o zi buna