Mediu
din tocata inimă a căinței mele
îmi vine după opt zile să gem
după tine George și să sparg
Cimitirului încuiat Central
bunkerul din clisă grea dar
văd că zadarnic la porți urlu
și brățări la-ncheieturi jandarmii
sunt gata chiar să-mi pună când tu
George mă reanunți tot atât de calm
“hai pe țărm bem ceva cu profu’ tău
Marin ce va toasta în acest Vid-City
litoralu-i ornicul său iar tu singur cuc
băi frățioare ieși odată și pe-afară”
George frate mă cunoști destul și
mi-e peste mână să nu-ți răspund
pe drumul portului (strada Traian)
trec și ultimii veterani daco-romani
prin fața Colonadelor ce s-au crăpat
– în același număr prim an de an –
ți-aș ține sufletul dar are zborul olandez
George Vasilievici band în Purgatoriu ești
valonul Joe Dassin dat la douămiist voltaj
din toate gesturile tale de prieten ideal
se face-un an de când tu m-ai chemat
să ridicăm în City-Mall berilor turela
să scot la raliu scrisul meu în tromba
ce rupe imediat și brațele lui Lorelei
sper că-mi vei da și de-acolo versuri
ori alt calup din romanul „Viseptol”
despre neviața ce trage pân\' la scrum
din toți în piepții inimii de ocru-acril
sau în poliesterul amețirii Băs-E-lene
Și vrei frate George să mai transmit
că-ți plimbi silueta după Mincu Marin
cu lungi mersuri prin Assissi ori Toledo
tu fiind San Francisco-al lui El Greco
022.338
0
GEORGE VASILIEVICI
GEORGE VASILIEVICI
(Romania), born in 1978. He studied Economics, but later became a member of the Avantgarde group Asalt. He is editor of the poetry section of the cultural review Tomisin Constanța. He has published four books of poetry, the latest in 2006, titled A Room with Two Rooms. He lives and writes in Constanța, and whenever given the opportunity in Paris, Montpellier, Amsterdam.
ROOMS
I enter this silence of a body out-loud.
The lights are off. The doors are locked.
Dwellers sleep, their dreams pulled o’er eyes so light doesn’t disturb them. It’s a good build.
I heard, as well, that they sell flats ‘round
Here.
That it’s a good ‘hood. Very close to the
Heart.
Just open the door and meet her face to face.
Love, that is.
When she was little, she rang the doorbells and ran. Until they called the cops. ‘Cause we work here,
we don’t love.
She was tripping every time and falling down the stairs.
I would take her home in my body and
Bandage her.
I was singing to her, swinging her on my feet. I was puting her to bed.
She enjoyed staying over through the night. She was feeling safe.
I was covering her.
Come morning, she was minding her own.
She loved taking the lift at departure.
The lift in our new building only goes up, though
To heaven, and it’s busy most of the time.
It’s the main tourist attraction of the city.
When she grew up,
my body grew too small for her.
And some part of hers were left outside me.
She sensed me better than I could sense
her.
At every entry she would come to meet me.
I couldn’t get out of her anymore.
Then I became just a tiny summerdress.
Then a pair of underwear
Then a silk stocking
Then a daily pad.
Then just a headband.
Then an internal tampon.
Then toilet paper.
After a while, I became a tatoo.
Until, only recently, I was allowed
To rest forever on her lips,
becoming the shine in her smile.
Translated by Nic Ion Sarbu
ei da:
\"Și vrei frate George să mai transmit
că-ți plimbi silueta după Mincu Marin
cu lungi mersuri prin Assissi ori Toledo
tu fiind San Francisco-al lui El Greco\"
Un poem asemuind o troiana... te arunci in ea si inlauntru, stratificarea gustul trecerii... mirosul anotimpurilor... un spatiu-timp petrecut si viu!