Poezie
permis si descompus
1 min lectură·
Mediu
am rămas tristă
că nu înțeleg graba timpului
am rămas locului privind la oameni
la gesturile lor disperate de-a avea mai mult
dar vezi tu că
în timpul lor am pierdut un pantof
și rochia de mireasă
azi privesc la graba iubitului
a morții
la graba întrebărilor
nu știu de ce caut semne comune
între mine și un altul
două paralele unse cu otravă umblă dezbrăcate pe stradă
mi-ai spus că timpul fugărit nu are semnificație
că amintirile agresive atacă memoria
mă mințeai frumos!
ce dracu?
traiectoria dezamăgirii vine de la lipsa vocației?
chiar sunt o respirație simplă?
ale cui sunt cuvintele astea complicate?
uite cum piciorul calcă pe nisipul păcatului
și cum pământul calcă pe morți și pe ape
prefer să privesc lampa de gaz seara
prefer să n-am nimic
ori să am buzunarele rupte
mă ghemuiesc în fiecare anotimp
lângă perna asta mică
și-mi imaginez copilăria acum
așa că-mi uit de durere și de încruntarea privitorilor
mă ghemuiesc singular lângă multele nimicuri
adorm permis și descompus
în tot ce mi-am dorit să am în plus
053.242
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorina Șișu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorina Șișu. “permis si descompus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14070526/permis-si-descompusComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRCei mai mulți dintre noi doresc a avea mai mult decât posedă, vor să-i imite (și o fac jalnic) pe cei cu vocații diverse, însă în graba timpului pășesc desculți prin viața care oferă, însă și cere, iar traiectoriile dezamăgirii vin de la lipsa vocației existențiale, se bifurcă în două paralele, una duce înspre nefiind, cealaltă în realizare, împlinire și succes.
În poezie totul se grăbește : timpul care nu mai are răbdare cu oamenii, iubitul care nu mai are răbdare să aștepte în fața ușii închise a iubirii, întrebările care nu mai au răbdare să aștepte răspunsurile, dorințele care nu mai au răbdare să se materializeze.
Eu am avut răbdare să citesc și să comentez o poezie purtând amprenta vocației tale.
Felicitări! Cea mai bună poezie pe ziua de azi.
În poezie totul se grăbește : timpul care nu mai are răbdare cu oamenii, iubitul care nu mai are răbdare să aștepte în fața ușii închise a iubirii, întrebările care nu mai au răbdare să aștepte răspunsurile, dorințele care nu mai au răbdare să se materializeze.
Eu am avut răbdare să citesc și să comentez o poezie purtând amprenta vocației tale.
Felicitări! Cea mai bună poezie pe ziua de azi.
0
DȘrăbdarea dumneavoastră, dragă domnule Rachieriu, mă copleșește!
cu maximă bucurie vă mulțumesc pentru semnul lăsat. răbdarea, cred de-o vreme, este un semn al înțelepciunii. suntem tentați, din păcate, să luăm lucrurile așa cum vin fără să privim la ele ori în noi.
cu prețuire, D!
cu maximă bucurie vă mulțumesc pentru semnul lăsat. răbdarea, cred de-o vreme, este un semn al înțelepciunii. suntem tentați, din păcate, să luăm lucrurile așa cum vin fără să privim la ele ori în noi.
cu prețuire, D!
0
IGoricum, suntem toți depășiți de situație, și la o introspecție mai sinceră, poate că numai copilul pe care îl mai purtăm în memoria inimii, ne-a rămas în lumea aceasta prieten
0
DȘcopilul ăla ne-a rămas prieten, dar cred că tare-i mirat și dezamăgit. mergem înainte cu încredere.
vă mulțumesc pentru vizită, Ilie Grigore!
gânduri bune, D.
vă mulțumesc pentru vizită, Ilie Grigore!
gânduri bune, D.
0
bun sfat îmi dau!