Dorian Duma
Verificat@dorian-duma
Sunt doar un personaj, nici macar clona
Dacă aș fi Dumnezeu, mult mai curând
Iubirii mele i-aș trimite un rând
Timpul se joacă prin tine zburdând
In ruga dulce, mă iubeam pe ascuns
Cu amor-ul – și iți mulțumesc - ca raspuns
Intre tine și mine (ca să vezi) în deajuns
Picura viața, ne fura veșnicia
Pentru prima oară învingeam nebunia
La fântana cu dor măsurând entropia
Jocul nostru, sentimentul din gând
Joc de copil, pendulând (oscilând)
Ca un susur poetic? Profetic umblând
Dedicație vouă, inimi în spasm
Iubito auzi? Ești frumoasa din basm
Un mugur de zână (subtil pleonasm)
Voi cine sunteți, curcubee bizare
Chemarea, când clipa rasturnând buzunare
Privindu-te, zzz, de prea multă candoare
I de la inimă vine, mă-nchin
Gândul spiral, scuturat de venin
Apoi plecăm, firește, senin
Ești nașterea ceții, suflet cenușă
Trezirea de dincolo, pitit după ușă
Năzuind durere din chip de păpușă
Iluzie, căutându-te, tremuram (de) durere
Emoție culeasă din tine, părere
Dincolo, pierduți printre pietre-n jartiere
Ne trecem viața, ca pe-o clipă dorită
Regrete? Aceeași iubire, flămândă, chircită
La cumpăna anului, mereu ne-mplinită
Pe textul:
„Mult mai curand" de pop romeo
eu nu stiu daca e frumoasa poezia asta, ca ce-mi place mie mi-a spus cineva ca nu e frumos, ca nu mi s-a dezvoltat simtul de proprietate si ma extaziez din te miri ce.
Vreau sa spun ca cel mai mult mi-a placut moto-ul.
Dar si morile de vant fiindca produc energie iar energia e importanta daca te energizeaza. Eu aveam un unchi care si-a construit o moara de vant in varful unui deal. Odata, a venit furtuna si a traznit-o. Unchiul meu era prin apropiere si s-a cam energizat. I s-a ridicat parul maciuca.
- Ce-i cu maciuca aia in capul tau? L-a intrebat matusa mea careia eu ii spuneam lele.
- Daca nu taci din gura, sar la tine, a amenintat-o unchiul. A traznit in moara si cred ca a ricosat in mine. Sunt plin de energie, de asta mi s-a ridicat parul...
Asa ca lelea n-a tacut din gura si unchiul a sarit la ea. Au iesit niste scantei mari, vizibile pana in valea lui Șură, ca a iesit Șură la drumul mare si a inceput sa povesteasca:
- Iar l-a traznit pe-a’ Petricescului...
De cate ori era traznita moara unchiului, lelea ramanea grea, (care eu nu stiu ce poate sa insemne) asa ca intr-o zi, s-a suparat unchiul si a demolat moara.
Eu habar n-aveam de asa ceva, pe atunci, ca eram prea mic, dar m-am pomenit cu o gramada de veri pe care ii mai am si-acum. Unul din ei canta la vioara, lumea ii spune heghedus sau ceterar. Stia si unchiul sa cante, sprijinea vioara in piept si cand incepea sa frece arcusul pe strune se opreau vacile din rumegat.
„De ce m-ai parasit, mai?
M-ai lasat orb si calic, mai
M-ai lasat al dealului si-al vailor, mai
Al muntelui si-al padurilor, mai
Unde-mi sunt surorile
Unde-mi sunt fratii
Unde-mi sunt iubitele,
Unde-mi sunt fartatii?
Tulai!
Maica!”
Un alt var de-al meu s-a angajat miner in Petrosani unde s-a si insurat cu o femeie de pe langa Braila, avea si-un copil femeia, ca mai fusese maritata dar barbatul o lasase, o prinsese cu altul si au divortat. La proces a iesit ca tot sotul era vinovat, trecea rar pe-acasa, ca era navetist iar judecatoarea s-a dat de partea femeii.
- Cum vrei tu, omule, sa stea femeia o saptamana doua fara barbat?
- Asa e, a recunoscut sotul, n-are cum, ca o mananca. Bine ca n-a fost razboi, in patru ani gaseam 4 copii.
Si a parasit-o, cu tot cu copil, a spus ca nu-i copilul lui. Ca nu seamana cu el, ca n-are urechea despicata ca a lui, una alta, asa ca a devenit copilul lui varu-meu.
- Ba, prostule, i-a spus lelea, cresti copiii altuia, tu nu esti in stare sa-i faci pe-ai tai? Te rade satul!
- Si ce daca? Nu m-am insurat cu el.
- Esti moale ca taica-tau, i-a reprosat lelea, noroc ca mai traznea moara din cand in cand...
Pe fete si pe ultimii trei veri mai mici, lelea nu i-a mai lasat sa plece, ca sa aibe grija de ea, la batranete. Le-a impartit pasunile, gradinile, viile, prunii si locurile de padure. La fete le-a mai dat cate-o vitea de bivolita iar baietilor, unuia o caruta (cu toate ca nu mai erau la moda, la moda erau ARO-urile, altuia un cal (nici caii nu mai erau la moda) iar celui mic bani sa-si cumpere un tractor casat de IAS-el din satul vecin. I-a facut pe toti agricultori. Varul meu muzicantul, si-a luat masina mica, o Dacie 1100 din prima serie, o mai si impingea cand era nevoie si venea cu ea in vizita la unchiu si la lelea, le aducea franzele albe de la oras si bere la sticla, care bere la sticla mai aduceam si eu ca aveam relatii la birt. Unchiul se bucura cand ma vedea, stia ca aduc bere, ca daca nu gaseam la sticla, aduceam la bidon, dar nu veneam fara si tigari ii aduceam totdeauna, le ascundeam in scorbura unui mar, ca unchiu n-avea voie sa fumeze, nu-i placea lelii, zicea ca-i miroase gura a cacat daca fumeaza.
- Noroc nepoate!
- Sarumainile unchiule! Lelea e pe aproape?
- Sssst, dohan ai adus? Sssst
- Da, la scorbura...
- Sa traiesti o mie de ani, nepoate!
Dar lelea sarea imediat:
- Daca ti-a adus iar tigari, il tabacesc cu lopata.
Mie imi cam era frica de lelea. Ii aduceam si ei cate-un batic de la oras si se mai calma si cate un baton de nugat, ca murea dupa el.
- Asa ceva bun n-am mancat de cand sunt pe lume, nepoate, Dumnezeu sa te-aibe-n paza! Vai de capul tau daca ai adus tigari lui unchiu-tau...
Una din verisoarele mele, cea mai mare, Florentina, s-a maritat dupa un baiat de chiabur, din al doilea sat. Baiatului ii lipsea un picior de la glezna si umbla pe proteza.
- Si ce daca? A facut lelea, nu aia conteaza, ci restul, asculta de mine, i-a spus vara-mi, ca stiu ce vorbesc...
Lelea stia ce vorbeste, ca doar nascuse 12 copii din care 7 erau in viata, mari, cu rostul sau fiecare.
Domnule Dorun,
eu cred ca am mancarici la limba, iar matale ma tot provoci si nu mai stiu sa ma opresc. O sa mai citesc odata poezia ca am uitat despre ce e vorba. Eu cred ca asta e si menirea unei poezii. O citesti o data, te bucuri si pe urma te duci sa citesti altele, pe asta o uiti. Ca nu poti citi mereu aceeasi poezie, ca te plictisesti, doar nu-i femeie.
Pe textul:
„Miracole amînate" de Tudor Negoescu
Recomandateu nu inteleg de ce ai dedicat soetul asta asa frumos lui Costel, cand puteai sa mi-l dedici mie, ti-as fi dat o bere Guinness pe degeaba, adica pe sonet.
Ca eu ti-am citit toate versurelele din cartea matale precum si pe cele in curs de aparitie, dar Costel te citeste numai pe sarite ce-i convine si ce nu-i convine nu citeste ca are ifose de intelectual care eu nu le am ca m-am nascut din parinti de tarani alfabetizati cu forta.
Adica eu am intrat sa-ti spun ca mi-a placut sonetul ca prea e sprintar inafara de locul unde imbrancesti copilul (care poate ca tot tu esti) si-l omori si ramai numai cu maturul din matale. Eu cred ca nu-i deajuns sa fim maturi, copiii nu trebuie omorati din noi, altfel nu mai stim sa ne jucam, incepem sa luam lumea in serios (ori mult prea serios) ne crispam, ne incruntam, ne punem ochelari pe nas si vai de turul pantalonilor nostri
Pe textul:
„sonet" de Liviu Nanu
recunosc ca sunt cam fentos de felul meu, asa zicea si tata cand fugea dupa mine, ca fac prea multe fente si de aia nu putea sa ma prinda si sa ma stranga la piept, care mie nu-mi placea pieptul lui tata ca era prea paros. Pieptul mamei mi-ar fi placut, dar acolo nu mai era loc, ca se aglomerase cu fratele meu.
Multumesc de felicitari pentru carte, am auzit si eu ca am scris o carte, dar n-am semnat-o, ca asa a fost intelegerea cu autorul. Asa ca daca vrei un autograf, ti-l pot da aici, dar pe carte nu.
Pe textul:
„Revoluție" de daniela benea
mie mi-a placut oda matale si am intrat sa ti-o spun cu cuvintele mele ca e mare lucru sa-ti speli chilotii, ca barbatii nu prea si-i spala, le da nevestelor la spalat, din cauza de mentalitati inferioare si patriarhale, iar cand sunt mici sau necasatoriti le dau mamelor lor iar unii surorilor lor, iar altii iubitelor si logodnicelor sau colegelor de serviciu. daca nu cumva si vecinelor...
Sunt asa de rari barbatii care-si spala singur chilotii ca ai putea deschide un club, domnule Galateanule, cu astfel de barbati si matale ai putea fi seful, ca ai oda asta deja a chilotilor matale. Eu cred ca n-ar fi rau sa deschizi clubul asta pe care ai putea sa-l numesti \"Clubul privat al spalatorilor de chiloti barbatesti de catre proprii purtatori\"
Pe textul:
„Odă chiloților mei" de Eugen Galateanu
eu nu stiu de unde te cunosc pe matale, poate ca din Vicenza, unde este o cultura care exista prin aer si pe care clasa de mijloc o respira in saculetii ei pulmonari. Clasa de jos nu, clasa de jos nu respira aer ca e prea incarcat de cultura, clasa de jos respira fum de chistoace si pe nas trage cocaina de la casa noastra. Ma rog, nu sunt sigur, dar italiana sigur se trage din latina, poate de aia e magica, iar latina se trage din limba troiana care locuia prin Asia Mica. Limba troiana nu se stie de unde se trage, unii spun ca se trage din limba traca, dar aia sunt prosti ca sunt doctori sau Densuseni.
De fapt eu am intrat aici sa-ti spun ca ce faina e poezia asta ca eu nu stiam ca exista muste electronice, dar acum stiu daca am aflat. Poate aflu si ce voia Georgescu altceva sa-i creasca decat capul, ca doar capul e cel mai important sa fie mare, altceva nu-mi imaginez ce. Asa ca poate ma dumiresti si pe mine
Pe textul:
„Revoluție" de daniela benea
am gasit si eu anagrama lui Titarenco, ca sunt bun la anagrame, poate ca sunt un anagramat. Iat-o: tare in cot
Pe textul:
„cîini negri" de Virgil Titarenco
matale ai promis ca nu mai dialoghezi cu mine, dar uite ca iar ti-ai pus o poezie deasupra comentariului meu care inca mai urmeaza precum urmeaza.
Eu nu stiu ce inseamna yerba mate dar cred ca e buna. Poate e chiar poza asta care mie imi place ca sta deasupra poeziei si ii creaza o presiune, sper sa nu o turteasca. Daca as avea eu o fata de masa cu poza asta...multi vecini m-ar invidia si s-ar ruga in gandul lor sa mi se pateze cu mancare. Dar nu o am, asa ca nici invidiat nu sunt. Eu mai degraba ti-as cere, domnule TVirgil(fara kapa, ca ar fi o greseala intentionata)lista ignoranta a matale, pe care ai trecut un grup intreg (nu stiam ca atatia oameni te iubesc)si pe mine in fruntea lor. Ca eu vreau sa ma mandresc cu lista asta a matale, ca niciodata n-am fost lider care inseamna sef, pana acum, dar bine ca m-ai facut matale. Sunt si fete pe lista sau numai baieti, ca daca sunt se fete o sa-mi placa si mai mult. Ca mie imi plac fetelele dar nu stiu de ce ca nimeni nu vrea sa-mi explice. Matale iti plac fetelele?
Pe textul:
„yerba maté I" de Virgil Titarenco
imi voi retrage comentariul daca si matale iti retragi punga cu aurolac si n-o mai imparti cu mine, ca tot n-am nevoie. Cat priveste ignoranta matale, nu ma afecteaza. Poti avea cata doresti. Decat ignorant, mai bine ma fac poet. Am auzit ca si poetii se pot naste ca si poeziile, pe banda rulanta. Mie mi-a soptit alt poet toata tehnica. Ca daca n-ai nimic de spus in poezie, poti mima. Te pui asa, in pozitie de drepti si te uiti la cer. Pe unde trec nourasii. Ii numeri pe toti pana incep sa te doara picioarele. Si atunci sigur iti traverseaza prin cap vreun vers de odihna.
Pe urma te uiti la dulap. Dar nu la clanta. La furnir. Pana incepi sa ai naluciri care se numesc inspiratii. Atunci poate sa-ti vina si doua versuri deodata. Si tot asa pana termini de mimat poezia. Cand esti gata, o trantesti pe un site literar si pe urma incepi sa astepti ce zic cititorii. Daca cititorilor nu prea le place, ii injuri si le spui ca esti un ignorant si ii pui pe lista ta de ignorant. Daca te lauda, ii cipesti de fund si ii bati cu mana pe spate si ii lauzi si tu. Laudatorii se cultiva, mi-a mai spus alt poetul acela. Altfel devin si ei ignoranti cu tine.
Eu nu stiu, nene Virgil, daca ce mi-a spus alt poet iti foloseste sau deja ai experimentat. dar eu ti-am zis ca nu prea stiu sa tin secrete
Pe textul:
„cîini negri" de Virgil Titarenco
Cu cainii nu stiu ce vrei sa spui, ca pe mine nu ma musca, mama mereu se mira iar tata se enerva
- Nu-l musca fiindca e prostovan, ia sa vezi la mine cum se reped...
Ca tata se vedea de la o posta cat era de destept fiindca avea un intelect dezvoltat si-l mai si proteja cu palaria, nu palarie de caiboi cum ai matale in poza, tatei nu-i placeau caiboii, zicea ca sunt vacari calare cu intelectul in teaca. Un barbat adevarat se bate cu karatele, zicea tata. Sanatate curata, m-a isanatosit si pe mine de multe ori. Mai imi scapa cate o karata si peste intelect dar accidentele zilnice nu se pun.
Nene Virgil,
ce-o mai tot lungim ca pe ciorbele mamei, da incoace miile alea pana nu se devalorizeza si batem palmelele. Vorba-i vorba, n-are rost sa ne certam, oricum am vazut ca matale nu te certi cu nimeni fiindca esti om bun si milostiv si nu ma lasi sa ma droghez cu aurolac, fiindca stii ce inseamna, ca esti cam trecut. Da sa nu uit, cand spuneam ca nu ma musca cainii, ma refeream la dulaii destepti. Ca aia prostovani ca mine nu prea stiu mare lucru si o data se reped si ma apuca de undeva de unde nu vreau sa-ti spun ca e rusine. Dar ca sa intelegi am sa-ti descriu plastic, ca acum eu ma pregatesc sa ajung poetul. E asa: arata ca doua jumatati de luna plina (daca nu are par) si in mijloc o gaurica.
Pe textul:
„cîini negri" de Virgil Titarenco
sa-ti dea Dumnezeu sanatate! ma rog pentru matale.
Dar n-ai specificat ce fel de cinci mii. Ca cinci mii poate sa fie orice, injuraturi de exeplu, care eu sunt satul de ele ca de mere padurete. Sau promisiuni care si de ele sunt satul pana peste masura. Cinci mii de beri ar schimba situatia, iar cinci mii de dollari m-ar face om. Daca e dollari, eu iti promit ca e cam mult si nu raman dator, daca iti place asa mult critica mea literara iti mai fac. O sa iau textele matale de la primul pana ma ajung singur din urma. Meriti, ca matale esti un suflet nobil dar lumea e rea si nu te intelege. Lumea le e ciuda pe poeti si pe intelectuali din cauza de invidie subiectiva care le roade ficatii. Eu stiu, ca fac parte din lume dar matale nu, matale esti deosebit si eu te stimez fiindca odata mi-ai scris ca ti-am placut si pe urma nu ti-am mai placut dar acuma vrei sa-mi dai cinci mii iar eu nu stiu ce urmeaza dupa zerouri.
Despre punga cu aurolac te rog sa fii mai specific si sa-mi dai o adresa exacta unde se gaseste, matale sii, altfel nu mi-ai fi spus mie. Si mod de intrebuintare ori macar cum o intrebuintezi matale, care eu am incredere in matale din cauza de cinci mii.
Pe textul:
„cîini negri" de Virgil Titarenco
Eu stiu un poet care scrie poezii ca sa se dea obuz.
- Cum adica?
- Par mai interesant. Mai misterios. Poetii intodeauna atrag atentia.
- Si daca nu scriu poezii bune sau cu poze?
- Si. N-ai decat sa scrii orice poezii, dar pe urma poti sa te recomanzi, sunt poetul cutare.
Am incercat si eu smecheria asta, am scris vreo doua poezii dintr-o carte si pe urma m-am dus la o fata.
- Eu sunt poetul DoDu!
Asa ca am avut succes imediat, am dus fata la restaorant si i-am cumparat o poseta in care a spus ca vrea sa pastreze poeziile mele. Pe urma a spus ca se grabeste ca are o intalnire cu un prozator. Eu inca nu stiam de smecheria cu pozele. Acum o stiu, acum pot sa scriu poezii cate vreau, am auzit ca poze se gasesc...
Ma duc sa-mi fac o carte de vizita. Pazea fetelelor, ca ma fac poetul!
Pe textul:
„cîini negri" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„instructorul de vise" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„Ciubucarilor!" de Paul Bogdan
Acum ca ti-am destainuit de ce nu se indragostesc fetelele de mine, vreau sa-ti spun un secretas. Ca eu sunt si secretas din firea tatei. Ca tata niciodata nu-i spunea mamei cata tuica a baut la birt cu prietenii cei mai buni ai lui, care se numeau de catarama.
- De unde sa stiu eu cat am baut, se supara tata, doar nu-mi numaram paharele, stii ca daca beau nu pot numara peste zece.
- Ai baut 10 pahare??
- Nu, recunostea tata, n-am baut 10...
Secretasul meu e urmatorul: ca am citit mangaierile matale cu Costel si dragalelile si ma bucur ca sunteti prieteni si va respectati, pentru ca un respect daca nu e reciproc e nereciproc si dureros. Iar durerile sunt parsive ca te dor. Pe mine m-a durut odata salele si altadata piciorul. Doctorul a zis ca e tibia dar eu stiu ca era piciorul ca doar pe mine ma durea, nu pe el. Capul nu m-a durut niciodata, ca nu i-am dat motive. Altii ii dau motive capului sa doara, ii trimite ganduri si tot felul de complicatii si-l mai pune si la treaba ca pe un sclav. Eu am cunoscut un om pe care-l durea capul tot timpul. Era doctor psihopat si spunea ca din cauza pacientilor il doare. Ca-i vede cat sunt de prosti si ii vine sa-si dea cu capul de pereti.
- Ce bine e sa fii prost, mi-a spus doctorul, ca nu te mai doare. Pe tine te doare capul? m-a intrebat.
- Vai de mine, domnule doctorule, ma doare de innebunesc, am cotit-o ca la Ploiesti din cauza ca nu voiam sa ma invidieze.
Stiu ca l-am mintit, dar ma duc la popa sa ma spovedesc.
Pe textul:
„Mistere V I I" de Virgil Titarenco
RecomandatDespre poezie, eu cred ca poezia asta are VII mistere. Ca am vazut eu bine ce scrie la titlu. Numai ca nu le-am gasit. Ma incurca tare versurile, sunt numai 9, dar misterele 7 si nu stiu pe care sa le bifez.
\"Undeva\" stiu ca e mister, ca nu spune unde, ca daca ar spune unde n-ar mai fi mister.
\"Orele coboara monoton\" iar e mister, ca nu coboara minutarele
Si \"spre amurg\", pare mister, ca nu se stie cat de amurg e.
\"Procesiune tacuta\" e clar. E misterios rau de tot. Cine stie ce se ascunde sub tacuta, daca nu se spune si nu se spune, altfel s-ar fi spus
\"A unui rit ciudat\", iar e mister din cauza de ciudat care am auzit ca e vecin cu sinonimele
Doar despre \"impreunatul mainilor\" stie toata lumea ca inseamna rugaciune, alt mister si asta fiindca se continua si e \"prima data\" in versul urmator, in versul precedent nu se stie a cata oara e si nici nu se lamureste
Penultimul vers e \"mister\", deci mister de mister
Iar ultimul, in care \"devine geneza\", le pune capac la toate misterele de pana acum, ca ori e geneza ori nu.
Eu trag concluzia ca e vorba de 9 mistere si tilul vrea sa ma zapaceasca. Nu stiu de ce. Poate din cauza de titlu
Pe textul:
„Mistere V I I" de Virgil Titarenco
RecomandatPe textul:
„Târgul de vite" de Paul Bogdan
Al doilea sarut nu-mi amintesc cu cine l-am consumat ca nu stiu care-i deosebirea de pupatura. Ca eu cand eram mic fugeam dupa fete sa le pup si fetele fugeau de mancau pamantul sa nu le prind si cand le prindeam tipau ceva de groaza. Ziceau sa nu le pup, ca am muci la nas si nu le place. Odata m-a prins un tovaras profesor de ureche, pupand o fata
- De ce pupi fetele, DoDu?
- Aoleu, tovarase profesor, ce ma doare urecheaaa
- De ce ma, DoDu-le?
- Ca-i place lui tata
- Cum adica?
- Adica tata cand a auzit ca am fugit dupa o fata si am pupat-o, s-a laudat la nenea Gyury, vecinul nostru, ca uite ce-a facut baiatul lui.
- Si ce-i cu asta?
- Ceva o fi, tovarase profesor, ca tata nu se lauda cu mine niciodata si nici mandru nu e, asa ca de aia pup fetele, sa-i dau prilej de lauda
Tovarasul profesor nu m-a crezut asa ca am luat un catalog in cap, dar nu m-a durut. Cataloagele in cap te dor numai daca nu se uita nimeni, daca se uita cineva nu te dor deloc, ca altfel de faci de rusine. Si daca te faci de rusine e prea grav ca te arata lumea cu aratatorul iar noaptea visezi numai aratatoare.
Pe textul:
„Pupix reloaded" de Andrei Neagu
mie-mi plac abundentele de orice fel, chiar si de semne punctative, daca e o poezie frumoasa care poezia asta e prea frumoasa si prea mult mi-a placut din cauza de baba care e iarna si de care abia astept sa scap odata ca nu mai rezist cu paltonul in spate sa mi-l vede lumea ros de molii. Molile sunt foarte rele, se dau la hainele oamenilor saraci, la hainele de bogatasi nu, ca fac discriminari sociale. Mi-au ros paltonul si singurul tricou bun ce-l aveam si eu, mi l-a cumparat mama de ziua mea cand am terminat scoala. Scrie “Bambi” pe el, dar nu e rosu ca alea sunt tricouri de fete, e maro, de baieti. Eu m-am oferit odata sa-mi cumpar un tricou alb, dar albul se murdareste repede si pe urma lumea crede ca nu-ti speli tricoul si se fereste de tine ca de raie. Nici negrul nu e bun, ca si ala se murdareste la fel de repede dar nu se vede si nu mai stii cand trebuie spalat. Mi-a spus cineva ca nu e bine sa speli tricoul odata cu prosopul ca se prind scamele de la prosop. Si nici cu ciorapii, ca se prind gaurelele de la ciorapi, pe care nu stiu daca tot moliile le fac.
Draga Lelia, eu voiam sa-ti multumesc (multumesc!) pentru rasaritul incolacit pe gat ca un sarpe care e o metafora cutremuratoare fiindca serpii sunt periculosi dar rasariturile nu si e o meatfora paradoxala care mie-mi lasa gura apa. Eu cred ca poezia matale o sa zapaceasca multi cititori ca si pe mine m-a zapacit de-am inceput sa o citesc de la coada la cap si tot bine iese, nu stiu ce are. Poate e si din cauza pseudonimelui matale care mie imi place cam mult
Pe textul:
„Încăpățânare de primăvară" de Lelia Voinea
Baietii sunt niste paraziti care o paraziteaza pe femeie, cel putin cand sunt sugari, iar pe urma se tin de epigrame si rad intre ei si-si freaca palmele de placere pana le sar doagele, iar dupa ce le sar doagele se desira de tot si incep sa strige “au, mama, ce-am facut?”
Pe textul:
„De 8 Martie" de Sorin Olariu
