DoG

Catarg adormit în vaste corăbii Se clatină-n umbra palatului mort, Deluzoriu, amar, din turla-i de lemn, Sibilinic dorm epavele-n port, Ce țărm îngroapă în somn naufragiul? Când palid de

Eram copii, te așteptam, Pe calea ta eu bântuiam apusul, Înfrigurat mă întorceam Să îmi îngrop în lacrimi plânsul ; Cu ochii reci suflam în lumânare Și-mi zgâriam cu mintea trupul, Plecând,

Trecut-au anii-n colțuri de stejar Și peste trupul meu, Trecut-au anii ; Azi solitare, brațele-mi de var, Îți strâng la pieptu-mi mâini de plută, Azi solitare, iar si

Palid de umbra felinarului, de fumul greu ce mă apasă-> vorbesc de parcă mă auzi, iar tu auzi… auzi de parcă mă întelegi. Multe trec în urma unui spirit adormit, căci prea puține au rămas în viață

Cu pletele-n vânt... simt, Simt marea, luna, te simt mai aproape, Pământul nud, sau poate mi-e nudă chiar moartea, Ascult, ascult pașii tăi, o umbră-n otravă: Cu alge în mine și alge pe

Era bătaia unui clopot în sicrie, O pasăre morbidă, Un vânt plutind deriva inocenței... Și iată iar murind în mine,moartea : Un vânt etern de pene arse, Și inima-mi e un adânc

Și totuși scriem, Ne opunem, ne zbatem, murim... Și totuși scriem; Scriem cu gândul, cu vorbe, cu sânge, Pe buze cărunte stagnăm; Și totuși scriem. Și nu te-nșeli de crezi că totu-i doar un

Poate că n-ai gândit vreodată Că ochi comuni, în tine pot vedea, Mai mult decât încape-n trup și minte Și nici să lasi deoparte lucruri sfinte, Dar nici să te-ngrădești în propriul

Melancolice inimi, ușor derutate, Amărâte ființe mă strigă mereu, Mă cheamă pământul departe, Mă strigă în noapte... Îl strig si eu, Agnostice lacrimi pe fruntea-i amară, În inima-i moartă,

Aștept și iată! Noaptea trece, Aș vrea să plângi, aș vrea să râd, De ce nu-mi dă pământul un mormânt? Căci iată! Trupu-mi stă de veghe, Așteaptă, râzi în timp ce plâng? Ce marș funebru-n pașii

Plouă sedentar, sufletul îmi arde Trandafir al morții, inimă ascunsă Ah ! Tu caldă ploaie în acid de lacrimi… Ucis-am a ta umbră muribundă ? Nu plânge tu, cavou al tinereții mele Căci

Legănat de atâta vânt, Am adormit într-o culoare pură, Și simt în mintea ta atâta ură Că imi sufocă acest rând... Și-n dans de ploaie pe asfalt, Am învățat să-ți număr mersul, Indubitabil leg

Sărut agonizante aripi Și-n zbor de aripi, aripi cad, Mătase-n păr de trandafiri, Oglinda mea, un geam descătușat, Respir anorexic, bătăi de furtună, Grotescul din mine trosnește cerneală Și

\"14:30,fiica mea doarme Fetițele care i-au fabricat pijamalele sforăie ușor la celălalt capăt al lumii iar în dormitor, fiica mea doarme e 14:30\" 14:25,și timpul trece Gândul ce-mi trece

Zâmbește iubito la ochii ce sugrumă sărutul, Zâmbește iubito la tot, E o lume în care mă întorc, La orice pas… și bat din pleoape prezentul Și iată iar cum stăm, zărind în gol: O altă față

Ascultă cum plânge zăvorul, Murmură ud în perete tabloul Și pe pat... acelasi cearceaf; Pe perna te se așterne praf, De atâta timp plecat, dar nu mă uiți, E greu să uiți... E și mai greu