Poezie
Chemarea neantului
1 min lectură·
Mediu
Melancolice inimi, ușor derutate,
Amărâte ființe mă strigă mereu,
Mă cheamă pământul departe,
Mă strigă în noapte... Îl strig si eu,
Agnostice lacrimi pe fruntea-i amară,
În inima-i moartă, mă spânzură trupul,
Mă cheamă pământul afară,
Mă cheamă în seară... mă cheamă întrânsul,
Pendante chemări către moarte,
Ușor delicate cuvinte,
Mă cheamă pământul în șoapte,
Mă cheamă, iubito, la tine.
002.477
0