Sevraj de sezon
Legănat de atâta vânt, Am adormit într-o culoare pură, Și simt în mintea ta atâta ură Că imi sufocă acest rând... Și-n dans de ploaie pe asfalt, Am învățat să-ți număr mersul, Indubitabil leg
Reflux de randuri
Poate că n-ai gândit vreodată Că ochi comuni, în tine pot vedea, Mai mult decât încape-n trup și minte Și nici să lasi deoparte lucruri sfinte, Dar nici să te-ngrădești în propriul
Și totuși scriem
Și totuși scriem, Ne opunem, ne zbatem, murim... Și totuși scriem; Scriem cu gândul, cu vorbe, cu sânge, Pe buze cărunte stagnăm; Și totuși scriem. Și nu te-nșeli de crezi că totu-i doar un
Zâmbește
Zâmbește iubito la ochii ce sugrumă sărutul, Zâmbește iubito la tot, E o lume în care mă întorc, La orice pas… și bat din pleoape prezentul Și iată iar cum stăm, zărind în gol: O altă față
Naufragiu
Catarg adormit în vaste corăbii Se clatină-n umbra palatului mort, Deluzoriu, amar, din turla-i de lemn, Sibilinic dorm epavele-n port, Ce țărm îngroapă în somn naufragiul? Când palid de
Chemarea neantului
Melancolice inimi, ușor derutate, Amărâte ființe mă strigă mereu, Mă cheamă pământul departe, Mă strigă în noapte... Îl strig si eu, Agnostice lacrimi pe fruntea-i amară, În inima-i moartă,
Paroxism debordant
Sărut agonizante aripi Și-n zbor de aripi, aripi cad, Mătase-n păr de trandafiri, Oglinda mea, un geam descătușat, Respir anorexic, bătăi de furtună, Grotescul din mine trosnește cerneală Și
Balans nevrotic
\"14:30,fiica mea doarme Fetițele care i-au fabricat pijamalele sforăie ușor la celălalt capăt al lumii iar în dormitor, fiica mea doarme e 14:30\" 14:25,și timpul trece Gândul ce-mi trece
Alb închis
Trecut-au anii-n colțuri de stejar Și peste trupul meu, Trecut-au anii ; Azi solitare, brațele-mi de var, Îți strâng la pieptu-mi mâini de plută, Azi solitare, iar si
Homo infernus angelus
Eram copii, te așteptam, Pe calea ta eu bântuiam apusul, Înfrigurat mă întorceam Să îmi îngrop în lacrimi plânsul ; Cu ochii reci suflam în lumânare Și-mi zgâriam cu mintea trupul, Plecând,
Amor de scânduri ude
Era bătaia unui clopot în sicrie, O pasăre morbidă, Un vânt plutind deriva inocenței... Și iată iar murind în mine,moartea : Un vânt etern de pene arse, Și inima-mi e un adânc
Inger muribund
Plouă sedentar, sufletul îmi arde Trandafir al morții, inimă ascunsă Ah ! Tu caldă ploaie în acid de lacrimi… Ucis-am a ta umbră muribundă ? Nu plânge tu, cavou al tinereții mele Căci
Colon(vers) funebru
Mă spânzură noaptea perdele de scânduri Și picură smoală de flori printre aripi, Suav, inocent, râd covoare de lacrimi, Ce rânjet etern pierdut printre rânduri Și iată-mi petalele-ncinse
Mastile demonului
Aștept și iată! Noaptea trece, Aș vrea să plângi, aș vrea să râd, De ce nu-mi dă pământul un mormânt? Căci iată! Trupu-mi stă de veghe, Așteaptă, râzi în timp ce plâng? Ce marș funebru-n pașii
