Fragmente

Ascultă cum plânge zăvorul, Murmură ud în perete tabloul Și pe pat... acelasi cearceaf; Pe perna te se așterne praf, De atâta timp plecat, dar nu mă uiți, E greu să uiți... E și mai greu să-ți amintești Și fugi; Paradoxal trăim în latența tardivă a clipei Și totul în viață-i carnal, Un fetish bizar precum cafeaua cu gheață, Să uiți că sunt, că ești... un animal; ......................................... Și-n amintiri doar coridoare de spital, În prea mult praf de colb sau var, \"Dar te iubesc\", îmî spuse limba iar Și-n tâmple simt cum îmi cad pașii, Atat de alb... pășesc pe tavan Și-n tălpi mă gâdilă umbre; Să bat în așternut cu palme crude, Să pară iar urechii că te aud Și ochii ce-au zărit ieri chipu-ți mut Să se ridice intrebării? Sau să ascult cum tac pereții... Tic-Tac, melodic răsună ei bieții; Manjit mi-e trupul de lene Și-mi bate-n cap a pioneze.. Tic-Tac, Doar o secundă timpul să-mi cedeze, Să mă privesc ca în oglindă-n ceas.