Dobre Georgel Petrut

Câte nopți și câte zile Am fost oare împreună, Împărțind aceleași gânduri, Amândoi, mână de mână? Câte nopți și câte zile Ne-am pus dorurile-n spate Și-am crezut într-o iubire Fără boli și

Sunt singur și parcă o stare ciudată Răsfiră prin minte un pumn de idei. Stau încă pe banca bătrână, scăldată În doruri ce macină marginea ei. Totul îmi pare neclar și de mine Se tânguie lacul

Un cântec mă duce cu gândul la noi. Dansez astăzi iar cu uimirea. Ce ritm cunoscut! Ce pași am făcut! Ce puternică e amintirea! Despre cum a început, Despre cum am pierdut, Despre cum mi-am

Eu ti-aș fi dat și cerul și pământul! Întregul univers de ai fi vrut O clipă doar să îmi asculți cuvântul Dar n-ai știut...nu ai știut! Priveste azi cum lucruri diferite Ne-au tras de mâini pe

a

Pentru ce ne-am certat? Eu cu suflet curat, Te-am iubit doar cu patos și vină! Dară azi am căzut În ceva prea abrupt Unde nu e nici veac nici lumină. Despre cât te-am iubit, Despre cât te-am

Poate să nu mă fi iubit Ar fi-nsemnat mai bine! Te-aș fi privat în viața ta, De mine. Poate să nu te fi-ntâlnit Dansând printre ruine, N-aș fi rămas legat, pe veci, De tine. Poate și tu,

Până astăzi, astenia Unui om controversat Pentru unii , o femeie Pentru alții - un bărbat Șovăind pe drumul vieții Când prea treaz, când prea mahmur, Pentru unii - om integru Pentru alții

de ce să te întorci acum? eternă amăgire... ce să găsești în viața mea răpusă din neștire? Ce să salvezi din praf, din scrum? sinceră și umilă, iubirea nu mai crede-acum în vorbe de

Razele soarelui se vărsau pe planetă. La domnie pe cerul întins ordonau- Norii străpunsi de lumină incertă Sublim ordonați în înalturi pluteau Confundam cu o placă imensă de aur Ale câmpului

De vânt se scutură copacii Și cântecul răsună până-n vale. De după vârful lor răsare luna Urcându-se la cer parcă agale. Luceafărului veșnic singuratic Prin norii răsfirați astăzi - o

De fiecare dată când văd lumea păgână că spre bani se aruncă prea oarbă , nebună , mă rup de pământ și ard de dorință să fiu pe o altă planetă ființă. De fiecare dată când văd egoismul cum soarbe

De ce nu vrei să pleci,singurătate? Căci singuratică te vrei a fi de fel! Ori crezi că ai găsit în mine , poate, Prietenul cel drag și cel fidel? Când mi-ești în preajmă nu îmi este bine! Mă

I 1 Iunie. Pe atunci , încă mă consideram un copil. Un copil plin de vise , de entuziasm, de poftă de viață! Așteptam o surpriză din partea mamei. Un cadou sau orice

Cum zace azi pe lacul enigmatic Pontonul șubrezit de ploi mărunte! Cum țipă norii-n serile pustii Și nu mai are cine să-i asculte! Cum păsări își grăbesc a lor plecare Și tot ce lasă-n urmă

Erup șiraguri de nădejdi, Căzute spre tăceri Căci astăzi sigur nu mai sunt La fel cum am fost ieri Și mâine clar nu voi mai fi Ca azi ,v-oi fi mai rece... Ridică-te suflet nebun! Ridică-te!

Poate serile trecute am trezit o amintire, Poate strang dintr-o ninsoare cate-un fulg firav de nea, Poate inima-ti nebuna, foarte plina de iubire Bate iar la miezul noptii...poate o voi

Fara sa stiu, deseori, paseam intr-o lume concreta Unde toti admirau la mine, tacuti, privirea-mi discreta Fara sa stiu de puterea-mi de-a scrie asterneam deseori pe caiet Sentimentul simtit in

Ca intr-o vanatoare a pieirii In zorii tineri care au plecat, Am pus in foc neindoiala firii, Povestea unui veac insingurat. Ca intr-o vanatoare fara reguli Vedeam cum treci prin suflet - vant

\"Cand amintirile-n trecut Incearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme.\" Peste tocitele poteci De pasii tai marunti Danseaza umbrele prea reci A plopilor

El : O barcă ce se clătina Pe razele de lună; Un vis frumos ce se-mplinea În mintea mea nebună, Un August cald și fericit, Un număr norocos, Și-o zi în care pariam Pe tot ce-i mai